17.10.2014, Cluj (Catholica) – La sfârşitul întâlnirii a CSMR-CRSM care a avut loc la Centrul Manresa din Cluj-Napoca între 13-16 octombrie 2014, fraţii şi surorile doresc să împărtăşească frumoasa experienţă pe care au trăit-o. A fost al doilea an când cele două Conferinţe s-au reunit. Anul acesta am reflectat împreună asupra temei: “Percepţia actuală a Bisericii şi societăţii asupra vieţii consacrate din România”. Această temă se înscrie într-un program de trei ani de analiză a vieţii consacrate, stabilit de cele două consilii reunite la Cluj în decembrie 2013. Printr-o coincidenţă providenţială, acest program se sincronizează cu dorinţa Bisericii de a începe un an dedicat vieţii consacrate. vcmanresa

Anul acesta am dorit să ascultăm cum ne privesc ceilalţi: ierarhia Bisericii, familiile, tinerii şi alte persoane implicate în viaţa Bisericii şi în viaţa socială. Au răspuns invitaţiei noastre: Preasfinţitul Florentin Crihălmeanu, din partea CER (Conferinţa Episcopală Română), familiile Valeriu şi Cipriana Bulai din Huşi, şi Marius şi Ileana Maier din Cluj, Codruţa Fernea şi Laura Sopon din partea ASTRU Cluj, Cristina Raţ (sociolog), Istvan Lepedus (responsabil cu pastoraţia laicilor la Satu-Mare). Intervenţiile acestora au răspuns la trei întrebări, în baza chestionarului aplicat: aspecte pozitive, aspecte negative, aşteptări.

Aspecte pozitive. Constatăm în primul rând cum cei întrebaţi se bucură de existenţa şi prezenţa noastră în mijlocul lor. Mărturia vieţii noastre de rugăciune şi fidelitatea trăirii vocaţiei şi carismelor noastre sunt remarcate şi preţuite. Activităţile noastre educative, sociale şi pastorale sunt percepute ca o dedicare totală spre binele omului şi al Bisericii. Prin valorile pe care le trăim şi le propunem, precum şi prin toate activităţile noastre, viaţa consacrată rămâne semnul prezenţei lui Dumnezeu într-o societate din ce în ce mai lipsită de repere.

Aspecte negative. Conştienţi că orice lumină implică şi umbre, am dorit să ascultăm cu simplitate aspectele vieţii consacrate care dezamăgesc şi care pot fi îmbunătăţite. În faţa problemelor multiple şi diverse de astăzi, lumea aşteaptă prezenţa noastră. Această prezenţă uneori nu este la înălţimea aşteptărilor, fie din cauza numărului redus de vocaţii, fie din cauza lipsei de autenticitate a trăirii chemării personale, fie din cauza unei prea mici deschideri şi apropieri faţă de semenii noştri.

Aşteptări. Laicii ne cer să fim “oameni cu inima în cer şi cu picioarele pe pământ”, persoane capabile să ne rugăm “nu numai pentru ei, ci şi cu ei”. De asemenea ne cer exigenţa prezenţei la periferiile societăţii şi în locurile uitate de toţi, şi să ne implicăm în activităţi în mare parte neglijate: asistenţa spirituală a persoanelor şi familiilor, stimularea unei culturi a voluntariatului, iniţiativele ecumenice.

Răspunsurile interlocutorilor noştri au dat naştere unui dialog sincer şi deschis, pe care dorim să îl continuăm în comunităţile noastre pentru a trăi în mod autentic şi rodnic anul vieţii consacrate. Ne încredinţăm bunului Dumnezeu pentru ca să fim o mărturie vie a bucuriei Evangheliei.

Exprimaţi-vă opinia