ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

 

11. Când te angajezi să ieși din rău

și cauți binele

 

REGULA A DOUA. Când te angajezi să ieși din rău și cauți binele, e propriu mesagerului rău să te blocheze cu remușcări, tristeți, impedimente, tulburări nemotivate care par extrem de motivate, pentru ca tu să nu mergi înainte. E propriu, în schimb, mesagerului bun să-ți dea curaj, tărie, consolări, lacrimi, inspirații și pace, înlesnindu-ți lucrurile și îndepărtând orice impediment, pentru ca tu să mergi înainte (ES, n.  315).

 

Când te angajezi pentru a ieşi din rău şi cauţi binele, cum vorbeşte duşmanul şi cum vorbeşte Dumnezeu? Duşmanul îţi vorbește prin sentimente negative care te împiedică să mergi înainte, tulburându-te în toate felurile. Dumnezeu, dimpotrivă, îţi vorbeşte cu sentimente opuse, pentru a te face să mergi înainte, ajutându-te în toate felurile.

Duşmanul, care înainte făcea ca răul să-ţi apară bine pentru a-ţi face poftă, acum face ca binele să-ţi pară un rău, pentru a te descuraja; şi te pune la încercare cu mii de motive false sau adevărate: sentimente de vinovăţie şi scrupule luate drept remuşcări juste, tristeţi şi incertitudini, tulburări şi strâmtorare, neîncrederi şi descurajări; în acest fel, binele pare greu, ba chiar imposibil! Percepi răul pe care l-ai făcut sau l-ai suferit ca un impediment insurmontabil în calea schimbării.

 

Dimpotrivă, Dumnezeu, care înainte te distrăgea de la rău cu remuşcarea, acum te face să prinzi gustul binelui cu consolarea sa: îţi dă curaj şi bucurie, tărie şi luciditate, pace şi încredere – totul este posibil şi uşor! Nici măcar greutatea răului făcut sau suferit nu mai e un zid insurmontabil, ci o forţă de a ieși spre libertate.

Dacă în rău duşmanul te încurajează iar Dumnezeu te descurajează, în bine duşmanul te descurajează şi Dumnezeu te încurajează. Nu te mira dacă duşmanul te lăsa în pace atunci când îl slujeai ca un supus de treabă şi te înfruntă acum când vrei să-ţi recapeţi libertatea.

Să ştii că ispita nu e păcat: în sine este ocazie de creştere, nu de cădere. Ispita începe atunci când alegi să faci binele, nu înainte: «Fiule, dacă te apropii să-i  slujeşti Domnului, pregăteşte-ți sufletul pentru încercare» (Sir 3, 1). Dacă o simţi, fii mulţumit şi curajos: lupţi cu adevărat împotriva răului.

Prima ispită, tipică pentru cel care începe, este aceasta: «Eu n-o să reuşesc. Nu-i de mine! Cum voi face să merg înainte aşa?». Duşmanul întristează şi îngreunează cu dificultăţi imaginare, pentru a te îndepărta de la hotărârea cea bună.

 

Ignaţiu de Loyola, la începutul convertirii sale, se îngrozea gândindu-se cum va putea persevera în această nouă viaţă până la şaptezeci de ani. Şi, de fapt, a murit mai devreme şi în consolare şi în pace!

Duşmanul, «mincinos » (In 8, 44), este specialist în iluzii pozitive şi negative, pentru a atrage la rău şi a îndepărta de la bine. Dumnezeu cheamă lucrurile pe numele lor: răul ca întuneric şi tristeţe, binele ca lumină şi bucurie.  Cele două spirite doresc în tine una împotriva celeilalte: nu faci nimic fără luptă (Gal 5, 17); viaţa este conflictuală spune Paul (Rom 7, 14 ș.u.). Ispita acţionează făcându-te să fii absorbit de dificultate, pentru a te fermeca şi imobiliza. Răul e ca o Gorgonă: te încremenește de frică. De aceea, tu priveşte în sus spre Domnul.

Pe cele două spirite le distingi întotdeauna după rezultat: unul te împiedică iar celălalt te ajută să mergi înainte pe drumul libertăţii. Orice gând de neîncredere, obscuritate şi tristeţe, care te împiedică să progresezi în bine, este de respins: vine de la duşman. El are un joc mai ușor, pentru că noi suntem instinctiv mai sensibili la rău decât la bine. Trebuie să înveţi să nu depinzi prea mult de senzaţiile tale.

 

Câteodată, duşmanul te blochează cu atitudinea „critică”: ţi se pare că ești bun şi inteligent pentru că individualizezi imediat şi oriunde răul, în tine și în ceilalți. Însă a vedea binele cere multă istețime şi ne face binedispuşi şi cu inițiativă. Dincolo de sensibilitatea la rău, mai frapantă, există în profunzime, o consonanţă cu binele, care dă mult calm şi curaj. Învaţă s-o percepi şi s-o cultivi. Orice gând de încredere şi speranţă, de bucurie a inimii şi lumină a minţii, de pace şi forţă, care îţi uşurează drumul, toate acestea sunt de primit: vin de la Dumnezeu. Priveşte la el, la promisiunea sa şi la sentimentele bune cu care te atrage spre ea şi la sine. Vei merge cu vioiciune.    

 

(cf. textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

 

 

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

 

  • Ce sentimente te cuprind când dorești să ieși dintr-o stare negativă?
  • Ce temeri îți vin în minte și sub ce formă se prezintă?
  • Ce fel de încurajări, gânduri pozitive îți vin în minte?
  • Ce fel de luptă se dă în tine? Cum încerci să depășești această luptă interioară?
  • Ce gând pune Spiritul bun în inima ta pentru a te încuraja în dorința ta pozitivă?

 

 

 

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

 

Rom 7, 14-8, 15: Paul descrie lupta interioară între bine şi rău ca loc al experienţei mântuirii lui Cristos.

Ex 14, 10-14: vezi reacţia diferită a poporului care vrea să se întoarcă în sclavie şi cea a lui Moise

care vrea să-l elibereze.

 

 

 

 

OBSERVĂ:

În timpul săptămânii observă ce fel de gânduri pune în tine cel rău după ce ai ai hotărât să te îndrepți spre o viață mai sfântă și ce șoapte pune în tine Spiritul bun.

 

 

 

 

ROAGĂ-TE:

să te poți împotrivi ispitelor celui rău și să ai încredere în șoaptele bune care îți vin de la Spiritul bun.

 

————————————————————–

bunvest 11

Exprimaţi-vă opinia