Exerciții Spirituale Ignațiene la Ghimeș

Publicatla 28 September 2012

Luna de exerciţii spirituale

Anul acesta, în localitatea Ghimeş-Făget, din judeţul Bacău, între 1 şi 15 august, a început o aventură spirituală inedită: luna de exerciţii spirituale ale Sfântului Ignaţiu pentru laici.

Se citeşte în multe locuri despre faptul ca s-au făcut exerciţii spirituale de tot felul. Şi e drept. Sunt exerciţii spirituale deoarece, după cum spune Sfântul Ignaţiu, „prin acest nume, „exerciţii spirituale”, se înţelege orice mod de a cerceta conştiinţa sau de a medita sau de a contempla, de a se ruga cu glas tare şi în gând, şi alte îndeletniciri spirituale, după cum va fi spus mai târziu. Căci, după cum a se plimba, a merge şi a alerga sunt exerciţii fizice, tot la fel, orice mod de a pregăti şi a predispune sufletul pentru îndepărtarea de la sine a tuturor ataşamentelor neorânduite şi, odată îndepărtate, pentru căutarea şi găsirea voinţei divine în orânduirea propriei vieţi spre mântuirea sufletului, se numeşte exerciţii spirituale.”

Totuşi, e greu de făcut o experienţă de exerciţii de acest tip mai profundă decât faptul de a face „luna” de exerciţii.

 

Pornind de la aceste considerente, ca şi de la altele la fel de importante (cum ar fi faptul că există oameni cu o experienţă de acum consistentă în exerciţiile spirituale ignaţiene), un grup de laici, 19 la număr, împreună cu „însoţitorii de zbor”, au intrat în primele două săptămâni ale cărţii Exercitiilor Spirituale. Toţi cei ce s-au „exercitat” aveau o anumită experienţă în a face, an după an, opt zile de exerciţii. Doar că experienţa spirituală autentică, ca orice întâlnire cu Dumnezeu, are un criteriu de validare: dorinţa de a da mai departe ceea ce ai primit; dorinţa de a vorbi despre Cel drag sufletului tău, dorinţa de a pregăti terenul şi pentru alţii ca şi ei, la rândul lor să-l întâlnească şi să se bucure de El. Astfel, cei ce au intrat în această aventură au intrat cu teamă şi cutremur la gândul că, la rândul lor, s-ar putea să fie chemaţi să medieze această experienţă şi pentru alţii… Şi, deşi trăim într-o cultură bisericească în care rolul laicilor este de descoperit în acest domeniu, există multă speranţă şi încredere că se poate. De aceea suntem chemaţi să lucrăm la frontiere. Iar munca la frontiere, cum spunea Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, implică şi riscul de a greşi. Dar, cine nu experimentează nu greşeşte (decât fundamental…), pe când cine se riscă pentru Isus şi pentru evanghelie…

Iar riscul pentru evanghelie înseamnă atenţie la semnele timpurilor şi la nevoile spirituale concrete ale celor cu care împărtăşim vremurile. Orice om care munceşte nu-şi poate lua 30 de zile de concediu. De aceea celelalte două săptămâni ale exerciţiilor se vor face vara ce vine.

 

Aproape orice familie îşi doreşte copii (în afară de noul model familial format din ea, el şi câinele sau iguana!). Prin urmare nu au lipsit nici copiii de pe dealurile ghimeşene. Am avut cu noi 12 copii de vârste cuprinse între 3 şi 10 ani. Nici ei nu au stat degeaba. Împreună cu voluntarele şi voluntarul au explorat dealuri, s-au jucat şi rugat, au făcut slujbe în felul lor şi au retrăit aventurile marelui misionar iezuit Matteo Ricci pe meleagurile Chinei. Au admirat ca el stelele seara, au privit stele căzătoare, au visat la ţinuturi şi culturi îndepărtate, s-au distrat şi s-au rugat cu multă energie. Piesa de teatru care a emanat din povestea aventurii lui Matteo ne-a mişcat până la lacrimi (de bucurie şi râs!).

Experienţa spirituală înseamnă şi expunere, ieşire din propriile „spaţii” de siguranţe. Iar aceasta a însemnat pentru noi o viaţă simplă, majoritatea dormind la cort, mâncând din mâncarea făcută cu doamna Maria la timona ceaunului, rugându-ne în natură şi celebrând Euharistia în cortul – capelă… Aşa se învaţă mai uşor că totul e dar: şi vremea, şi sănătatea şi locul în care să-ţi pleci capul… aşa se învaţă mai uşor că nu există condiţii de laborator pentru viaţa spirituală…

Experienţa de colaborare a echipei care a însoţit la bucătărie, cu copiii, la dat puncte sau la întâlnirile personale a fost nemaipomenită. E atât de frumos când laici şi persoane consacrate, pensionari sau tineri în căutarea unei direcţii în viaţă muncesc şi se roagă împreună, făcând o muncă ce le depăşeşte de departe capacităţile: munca lui Dumnezeu!

 

Opt zile de exerciţii (18-26)

O lună de exerciţii în miniatură. Acestea au fost exerciţiile de opt zile din aşa numita „tura a doua” de la Ghimeş. 26 de tineri după buletin sau după spirit şi-au petrecut zile de vară intense cu Domnul. Însoţiţi de iezuiţi sau persoane consacrate (surori CJ şi FCJ) sau laici voluntari (anul acesta am avut administraţie italiană!), s-au cufundat în meditarea Bunătăţii Celui de la care vine tot binele, în contemplarea vieţii, morţii şi învierii lui Isus pentru a face alegeri fundamentale pentru viaţă: unii alegeri de direcţii majore, alţii alegeri de reformă a vieţii. Mereu e ceva de descoperit şi de dus mai aproape de stilul şi modul lui Isus de a trăi cu alţii şi pentru alţii. Dar toate acestea sunt dar…

Nu ne-au lipsit nici copiii. Unul care a făcut primii paşi, un altul care a trăit cu superputeri şi un al treilea care ne-a trezit şi ne-a dat un exemplu fenomenal de cum poate citi şi medita evanghelia un copil de 10 ani. La anul vrea să fie voluntar la copii!

Icoana Cristului surâzând din Javier, sfinţită şi pusă pe crucea de lângă adăpostul nostru modest, dar cunoscut sub pomposul titlu de cabană (4x8m!) ne-a însoţit în aceste aventuri, chip binevoitor şi icoană a Bunătăţii Tatălui Lui şi al nostru…

Exprimaţi-vă opinia