Matteo Ricci  s-a născut pe 6 Octombrie 1552 într-o familie nobilă din Macerata, în centrul Italiei. Fiind mezinul familiei, după studiile primare făcute în casa părintească, este acceptat la școala pe care Iezuiții o deschiseseră la Macerata în anul 1561. La vârsta de 16 ani, după terminarea studiilor umaniste, merge la Roma pentru a studia Dreptul. Cu timpul este atras de viața iezuiților și, la 15 August 1571, cere să fie primit în Ordin.

Fiind deja cunoscuți pentru spiritul lor de inițiativă apostolică, iezuiții se disting atât prin munca de cercetare științifică cât și prin călătoriile lor în așa zisa Lume Nouă. Inspirat de exemplele confraților săi, la puțin timp după începerea studiilor științifice, sub îndrumarea cunoscutului matematician bavarez Christoph Clau (Clavius), se oferă să fie trimis în misiune în Asia de Est. Din mai 1577 studiază la Universitatea din Coimbra în Portugalia de unde pe 24 martie 1576 pornește spre Goa, în India, unde ajunge pe 13 Septembrie. Aici își continuă studiile teologice şi este hiritonit preot la Cochin, pe coasta Malabareză de unde se întoarce la Goa, iar de aici, în Aprilie 1582, porneste spre China.

Odată ajuns in China se dedică învățării limbii, culturii și etichetei chineze iar mai apoi, in August 1582, este chemat la Macao, unde publică prima ediție a faimoasei harții a lumii: „Harta Mare a celor zece mii de țări”, eveniment care marchează relațiile Chinei cu restul lumii.

În 1589 Ricci se mută de la Zhaoqing la Shaozhou (Shaoguanul de azi), unde devine prieten apropiat al eruditului confucianist Qu Taisu, pe care îl învață bazele matematicii și care la rândul său îl invită să facă parte atât din cercul mandarinilor cât și al elitei confucianiste. Astfel, la sugestia prietenului său Qu, Ricci îmbracă haina călugărilor budiști. Încercând în repetate rânduri să intre în Beijing – Orașul interzis, între 1595-98 rămâne la Nanchang unde, împrietenindu-se cu două dintre prințesele imperiale scrie, la cererea uneia dintre ele, prima sa carte în limba chineză: Despre Prietenie. Ajuns la Nanjing, în februarie 1599, se dedică cu totul astronomiei și geografiei. Încurajat de primirea de care s-a bucurat la Nanjing reîncearcă să intre în Bijing, unde dealtfel este acceptat împreună cu tânărul său confrate Diego Pantoja. Ricci își va petrece restul vieții (11 mai 1610) la Beijing unde va pune bazele reformei calendarului chinezesc și se va dedica întru totul predării științelor exacte și predicării evangheliei.

Eforturile sale de convertire a elitei chineze îl vor face să devină prieten al erudiților de la curtea imperială și să continue să scrie și alte cărți: Tratat despre adevărata semnificație a Domnului cerului (1603), Două zeci și cinci de cuvinte(1605), Primele șase cărți ale lui Euclid (1607), și Cele zece paradoxuri (1608).

Erudiția și tenacitatea marelui savant European vor influența în mod semnificativ viziunea pe care dinastia Ming o avea asupra lumii în general.

Pentru a sărbători cei 400 de ani de la moartea lui Matteo Ricci, Taipei, Macau, Shanhai, Beijing și alte orașe din China organizează în acest an o serie de simpozioane academice și expoziții despre viața și opera savantului misionar.

Articole:

Matteo Ricci, SJ – un apologet pentru dialog

Matteo Ricci, SJ (1552-1610)


Exprimaţi-vă opinia