Formarea academică variază după studiile pe care candidatul le-a completat înainte de a intra în Societate. De asemenea formarea diferă şi de felul vocaţiei la viaţa consacrată: frate sau scolastic (chemat la preoţie).

Candidatura

Unui candidat care se pare că are un serios profil vocaţional, i se propun mai întâi câteva întâlniri de îndrumare, mai apoi un timp de reculegere (rugăciune) de opt-zece zile pentru un discernământ spiritual pentru a vedea dacă dorinţa de a se consacra în viaţa religioasă vine de la Dumnezeu. Dacă la sfârşitul acestui timp de linişte şi rugăciune se pare că Dumnezeu nu-l cheamă pe tânăr la o viaţă religioasă iezuită, acesta este ajutat, dacă doreşte, să găsească o altă orientare. Uneori i se propune candidatului un stagiu în una din comunităţile noastre pentru o mai bună cunoaştere reciprocă. În noviciat se admite doar după vârsta de 18 ani şi în urma unei îndelungate asistenţe spirituale şi a unei verificări a raportului personal autentic cu Dumnezeu, cel care îl cheamă să îl urmeze, toate acestea fiind făcute cu un părinte iezuit. Urmează apoi colocviul cu examinatorii, care vor trebui să constate existenţa acelor elemente spirituale şi umane care stau la baza unei candidaturi în Societatea lui Isus şi acceptarea de către Părintele Provincial.

Când candidatul se simte chemat la Preoţie se cere ca acesta să fi terminat liceul şi dacă este posibil şi o facultate. În cazul în care candidatul se simte chemat să fie Frate, se cere ca el să fi terminat cel puţin o şcoală profesională (aceasta nu exclude ca el să fi făcut liceul sau chiar facultatea). Candidatului frate i se cere o solidă vocaţie religioasă, o mare disponibilitate sufletească şi bune calităţi practice.

Noviciatul

Noviciatul este prima etapă a formării; locul unde se pun fundamentele umane şi mai ales spirituale ale tânărului iezuit în spiritul Sfântului Ignaţiu şi al exigenţelor de astăzi ale Societăţii şi ale Bisericii; locul unde se învaţă cunoaşterea, iubirea şi urmarea mai îndeaproape a lui Cristos care poartă crucea pentru mântuirea oamenilor. Noviciatul, identic pentru fraţi şi scolastici, chiar dacă în unele cazuri programul poate fi diferenţiat, durează doi ani. În noviciat pot intra tineri aparţinând riturilor Bisericii Catolice – în cazul României cel latin (romano-catolic) şi cel bizantin (greco-catolic) -, şi a diferitelor naţionalităţi prezente în ţară.

Această etapă se termină cu depunerea voturilor de castitate, sărăcie şi ascultare, după care se începe a doua etapă a formării.

Iunioratul

Unii tineri iezuiţi sunt trimişi în iuniorat care este o etapă de aprofundare a cunoştinţelor generale. De asemenea, este un timp dedicat introducerii în filozofie şi studiului limbilor clasice şi moderne.

Filozofia

Conform tradiţiei, iezuiţii studiază pentru circa doi ani filozofia şi diferite ştiinţe umane. Această etapă variază după studiile pe care tânărul iezuit le-a făcut înainte de a intra în Societate.

Magisteriul

Urmează apoi o perioadă de muncă apostolică. În funcţie de formarea sa trecută şi viitoare, ca de altfel şi de unele nevoi, tânărul iezuit se va angaja pentru cel puţin doi ani în diferite activităţi pastorale.

Teologia

Studiile teologice durează patru ani. Acestea se termină cu hirotonirea preoţeasca pentru cei care sunt chemaţi.

Studii speciale

De obicei se fac înainte sau după studiile de teologie – sau pot fi chiar omise. Este vorba de alte studii decât cele menţionate. Poate fi o specializare în filozofie sau în teologie sau o formare într-un domeniu cu totul diferit, cum ar fi ştiinţele sau artele.

A treia probaţie

După câţiva ani de activitate apostolică, iezuitul este trimis în al treilea an de noviciat. Acum nu mai este un începător; acest timp de reînnoire de după studii îl va deschide spre angajarea sa definitivă. Este „şcoala inimii” după cum o numeşte Sf. Ignaţiu.

Fratele iezuit

Este un iezuit care nu se simte chemat să fie preot dar care totuşi are o mare dorinţă de a-şi consacra în mod total viaţa slujirii lui Dumnezeu şi a fraţilor. De obicei este persoana care trăieşte în inima comunităţii şi este un element de comuniune pentru a-i ajuta pe confraţii săi să trăiască ca şi „prieteni în Domnul” pentru slujirea sufletelor. Cu capacităţile sale umane, competenţa profesională (infirmier, mecanic, bucătar, electrician, informatician, administrator, etc.) şi rugăciunea sa, fratele iezuit colaborează cu confraţii şi preoţii în opera apostolică şi misionară a Societăţii lui Isus. Este o persoană care, cucerită în interior de iubirea lui Cristos şi a Mariei, trăieşte în mod extraordinar viaţa sa obişnuită.