Actuala comunitate a iezuiţilor din Bucureşti a fost înfiinţată în 1992, odată cu sosirea părintelui belgian Luc Duquenne, a părintelui spaniol Cristobal Roa Roa, şi a părintelui austriac Georg Sporschill.
Dar iezuiţii au fost prezenţii în Bucureşti şi înainte de suprimarea ordinului de către regimul comunist. Între cele două războaie mondiale părinţii de aici erau implicaţii în pastorala Diecezei de Bucureşti, cu o atenţie deosebită acordată educaţiei religioase a copiilor şi tineretului. Pe lângă ligile mariane şi revistele pentru fiecare categorie de vârstă (Raiul copiilor şi Raiul tineretului) aceştia aveau în grijă şi însoţirea spirituală a persoanelor consacrate. Imediat după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial casa de strada Cuza Vodă, 128, a fost un loc de refugiu pentru iezuiţii polonezi fugiţi din calea furiei naziste.
De la reînfiinţarea ei şi până astăzi comunitatea a fost implicată în munca socială cu refugiaţii şi copii străzii, în învăţământ la Institutul Teologic de pe lângă catedrală, în organizarea întâlnirilor ecumenice, în pastorala comunităţilor de limbă franceză, engleză şi arabă, ca şi în pastorala tineretului.
În prezent, cei trei iezuiţii ai comunităţii sunt implicaţi în munca socială cu refugiaţii, pastorala comunităţilor de limbă franceză şi engleză şi pastorala tineretului (cu un grup de tineri care se întâlnesc în fiecare joi seară pentru reculegere şi liturghie).