CALEA UCENICULUI (28)

Publicatla 22 February 2021

Meditație săptămânală la Claudianum, Aleea Zânelor 9A, București

28. ŞI SE MIRA DE NECREDINŢA LOR (Mc 6, 1-6a)

1Apoi a ieşit de acolo şi a venit în locul lui natal, iar ucenicii îl urmau. 2Fiind [zi de] sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă şi mulţi dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin mâinile lui? 3Nu este oare acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” Şi se scandalizau de el. 4 Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui”. 5Şi nu a putut face acolo nicio minune, decât doar şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. 6Şi se mira de necredinţa lor.

 

Mesajul în context

 

Şi se mira de necredinţa lor”. Ai săi se miră de Isus şi se scandalizează că înţelepciunea şi acţiunea lui Dumnezeu sunt în „acest” om, pe care îl cunosc bine.

Şi el, la rândul lui, se miră: a venit la ai săi şi nu este primit! Cu Isus ne găsim în faţa scandalului unui „Dumnezeu făcut trup”, care depăşeşte legea trudei omeneşti şi a nevoii, a muncii şi a mâncării, a veghei şi a somnului, a vieţii şi a morţii. L-am vrea altfel. Ne place să împărţim cu el prerogativele lui, dar nu prea ne dorim ca el să le împartă pe ale noastre cu noi.

„Trupul” lui însă reprezintă centrul credinţei creştine: a-l recunoaşte sau nu, înseamnă a fi sau a nu fi de la Dumnezeu (1In 4,2 urm.). În trăsăturile lui omeneşti, în ceea ce face şi spune, în ceea ce îi facem şi rabdă din partea noastră, Dumnezeu se revelează şi se dăruieşte definitiv. În aceasta atinge orice om şi din ea face să izvorască înţelepciunea şi puterea lui mântuitoare.

Noi spunem despre Isus: „Dacă l-aş vedea, dacă l-aş atinge, aş crede!” Nimic mai fals! Ai săi l-au refuzat tocmai pentru că l-au văzut şi l-au atins. Noi avem oricând posibilitatea de a ne inventa unul pe măsura fanteziilor noastre. Credinţa nu înseamnă să acceptăm că Isus este Dumnezeu (pe care îl gândim noi!), ci să acceptăm că Dumnezeu este acest om, Isus. Scandalul credinţei, îl constituie faptul că înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu vorbesc şi acţionează în nebunia şi în neputinţa unei iubiri făcută trup, care se uneşte cu toate limitele noastre, până la slăbiciunea ultimă a crucii. Căci a fost „răstignit din slăbiciune” (2Cor 13,4).

În capitolul precedent am văzut cum credinţa înseamnă „a atinge”. Acum îl atingem pe Isus, tâmplarul care va sfârşi pe lemnul crucii, semn de contradicţie pentru toţi (Lc 2,34). Acest fragment ne arată necredinţa, cauza morţii lui Isus. Dar tocmai în acest mod sămânţa aruncată în pământ va deveni pâinea vieţii. Aici e dusă la împlinire tema refuzului din partea alor săi, refuz deja anunţat în 3,6 şi în Iuda care îl va fi trădat (3,19), şi dezvoltată apoi în 3,20-35. În fundal se profilează refuzul Israelului, dar şi refuzul constant al noului său popor, „Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare ca să se îndure de toţi… Cât de nepătrunse sunt judecăţile lui şi cât de neînţelese sunt căile sale! (Rom 11,32 urm.).

Isus e respins de ai săi ca Mântuitor şi Domn, pentru că este unul dintre ei.

Ucenicul – şi Biserica însăşi – trebuie să se măsoare întotdeauna în funcţie de trupul lui Isus, Cardo salutis caro: trupul lui e temelia mântuirii. Într-adevăr este înţelepciune şi putere, Dumnezeu însuşi în nebunia şi în slăbiciunea iubirii sale.

Exerciţiu

 

  1. Intru în rugăciune, aşa cum s-a arătat în Introducere.
  1. Mă reculeg luând aminte la locul descris: la Nazaret, în sinagogă, în timpul cultului sabatic.
  1. Cer ceea ce vreau: să nu mă scandalizez că înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu se află în tâmplarul sărac din Nazaret. Cer credinţă în umanitatea lui Isus, mântuirea noastră.
  1. Trăgând folos, văd, ascult şi privesc persoanele: cine sunt, ce spun, ce fac.

De notat:

înţelepciune uimire
minuni (energii) scandal
tâmplar necredinţă
fiu al Mariei

Pasaje utile:

  • Ez 2,2-5;
  • Ps 118; 123;
  • Ef 4,20 urm.;
  • 1In 4,2 urm.

28

Exprimaţi-vă opinia