06.01.2021, Vatican (Catholica) – „Și noi, asemenea magilor, suntem chemați să ne lăsăm mereu fascinați, atrași, conduși, luminați și convertiți de Cristos: este drumul credinței, prin rugăciune și contemplarea lucrărilor lui Dumnezeu, care ne umplu încontinuu de bucurie și de uimire, o uimire mereu nouă.” Aceste cuvinte au fost rostite de Papa Francisc la întâlnirea de astăzi cu pelerinii pentru rugăciunea Îngerul Domnului, în contextul sărbătorii Epifaniei. Iată alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Celebrăm astăzi solemnitatea Epifaniei, adică manifestarea Domnului la toate neamurile: de fapt, mântuirea realizată de Cristos nu are granițe, este pentru toți. Epifania nu este un alt mister, este mereu același mister al Nașterii, văzut însă în dimensiunea sa de lumină: lumină care luminează pe orice om, lumină de primit în credință și lumină de dus celorlalți în caritate, în mărturie, în vestirea Evangheliei.

Viziunea lui Isaia, prezentată în liturgia de astăzi (cf. 60,1-6), răsună în timpul nostru mai actuală ca oricând: „Întunericul va acoperi pământul și bezna, popoarele” (v. 2). În acest orizont, profetul vestește lumina: lumina dăruită de Dumnezeu Ierusalimului și destinată și lumineze drumul tuturor neamurilor. Această lumină are forța de a atrage pe toți, de aproape și de departe, toți pornesc la drum pentru a ajunge la ea (cf. v. 3). Este o viziune care deschide inima, care lărgește respirația, care invită la speranță. Desigur, întunericul este prezent și amenințător în viața fiecăruia și în istoria omenirii, însă lumina lui Dumnezeu este mai puternică. Este vorba de a o primi pentru ca să poată străluci pentru toți. Însă putem să ne întrebăm: unde este această lumină? Profetul o întrevedea de departe, însă deja era suficient pentru a umple de bucurie nespusă inima Ierusalimului.

Unde este această lumină? La rândul său, evanghelistul Matei, relatând episodul magilor (cf. 2,1-12), arată că această lumină este Pruncul din Betleem, este Isus, chiar dacă regalitatea sa nu este acceptată de toți. Mai mult, unii o refuză, ca Irod. El este steaua apărut la orizont, Mesia cel așteptat, Cel prin care Dumnezeu realizează împărăția sa de iubire, împărăția sa de dreptate, împărăția sa de pace. El s-a născut nu numai pentru unii ci pentru toți oamenii, pentru toate popoarele. Lumina este pentru toate popoarele, mântuirea este pentru toate popoarele.

Și cum are loc această „iradiere”? Cum se răspândește lumina lui Cristos în orice loc și în orice timp? Are metoda sa pentru a se răspândi. Nu face aceasta prin puternicele mijloace ale imperiilor din această lume, care caută mereu să acapareze dominația. Nu, lumina lui Cristos se răspândește prin vestirea Evangheliei. Vestirea, cuvântul și mărturia. Și cu aceeași „metodă” aleasă de Dumnezeu pentru a veni în mijlocul nostru: întruparea, adică a deveni aproapele pentru celălalt, a-l întâlni, a asuma realitatea sa și a duce mărturia credinței noastre, fiecare. Numai astfel lumina lui Cristos, care este Iubire, poate să strălucească în cei care o primesc și să atragă pe ceilalți. Nu se lărgește lumina lui Cristos numai prin cuvinte, cu metode prefăcute, întreprinzătoare… Nu, nu. Credința, cuvântul, mărturia: așa se lărgește lumina lui Cristos. Steaua este Cristos, însă steaua putem și trebuie să fim și noi, pentru frații noștri și surorile noastre, ca martori ai tezaurelor de bunătate și de milostivire infinită pe care Răscumpărătorul le oferă gratuit tuturor. Lumina lui Cristos nu se lărgește prin prozelitism, se lărgește prin mărturie, prin mărturisirea credinței. Precum și prin martiriu.

Așadar, condiția este de a primi în noi această lumină, de a o primi tot mai mult. Vai de noi dacă noi credem că o avem, vai de noi dacă noi credem doar că trebuie numai să o „gestionăm”! Și noi, asemenea magilor, suntem chemați să ne lăsăm mereu fascinați, atrași, conduși, luminați și convertiți de Cristos: este drumul credinței, prin rugăciune și contemplarea lucrărilor lui Dumnezeu, care ne umplu încontinuu de bucurie și de uimire, o uimire mereu nouă. Uimirea este mereu primul pas pentru a merge înainte în această lumină. Să invocăm ocrotirea Mariei asupra Bisericii universale, pentru ca să răspândească în lumea întreagă Evanghelia lui Cristos, lumină a tuturor neamurilor, lumină a tuturor popoarelor.

Exprimaţi-vă opinia