Meditația zilei

Publicatla 17 November 2020

Marți, 17 noiembrie
„Iată, eu stau la uşă şi bat! Dacă cineva ascultă glasul meu şi-mi deschide uşa, voi intra la el şi voi sta la masă cu el şi el cu mine.” (Ap 3,20)

Ambele lecturi ale acestei zile fac referire la un topos important pentru întâlnirea cu Dumnezeu: casa. Îndeosebi în episodul întâlnirii dintre Isus și Zaheu, cuvântul acesta are o dublă valoare, căci el trimite, în primul rând, la un bun exterior, material, iar mai apoi, la o „casă” interioară, spațiu privilegiat al intimității dintre Dumnezeu și om: „Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!” (Luca 19,5) Aceeași chemare răsună în paginile Apocalipsului, unde casa noastră interioară este prefigurată de acea ușă la care Domnul stă și bate… comuniunea deplină El este doar la un pas, ea depinde de un răspuns personal, asumat. Desigur, acest răspuns implică coborârea, umilința, dar el promite bucuria și împlinirea desăvârșită a menirii pentru care am fost creați.

Prin cuvinte simple și sincere, să Îl invit, astăzi, pe Domnul meu și Regele meu în casa mea, în castelul inimii mele.

Rugăciune

„De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, curata mea, capul îmi este plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii. […] Iubitul mâna pe fereastră a întins şi inima mi-a tresărit. Iute să-i deschid m-am ridicat, din mână mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe închizătoarea uşii. Celui drag eu i-am deschis…”
(Cântarea Cântărilor, 5,2.4-6)

Exprimaţi-vă opinia