Iezuiti.ro, Societatea lui Isus Romania

BUNAVESTIRE LA MĂNĂSTIRE
CALEA UCENICULUI

17. ȘI A RÂNDUIT DOISPREZECE SĂ CA SĂ FIE CU EL ȘI SĂ-I TRIMITĂ (Mc 3,13-19)

¹³Apoi s-a urcat pe munte și i-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.¹⁴A constituit doisprezece, pe care i-a numit și apostoli, ca să fie cu el, să-i trimită să predice ¹⁵și să aibă puterea să scoată diavoli. ¹⁶ Așadar, i-a constituit pe cei doisprezece: Simon, căruia i-a pus numele de Petru; ¹⁷Iacob, [fiul] lui Zebedeu, și Ioan, fratele lui Iacob, cărora le-a pus numele de Boanerges, care înseamnă fiii tunetului. ¹⁸Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob, [fiul] lui Alfeu, Tadeu, Simon Canaaneanul¹⁹și Iuda Iscariot, care l-a și trădat.

Contextul mesajului

,,Și a rânduit doisprezece ca să fie cu el și să-i trimită’’. Cei Doisprezece sunt ,,bărcuța’’ în care Domnul este atins, dar fără să fie strivit (v. 8-11); sunt adevărata lui familie, care șade în jurul lui pentru a asculta cuvântul (v. 32-35). Ei sunt făcuți expres pentru ,,a fi cu el’’, Fiul. Aceasta este realizarea omului. Numai în acest mod este învinsă solitudinea abisală care îi este constitutivă: făcut pentru Dumnezeu, numai ,,cu el’’ își umple nevoia sa esențială.

De aici izvorăște misiunea. Cine este unit cu el, învață să cunoască inima Tatălui și se oferă cu bucurie să meargă la acela care nu-l cunoaște încă, pentru a fi plină casa lui (Lc 14,23).     Am avut deja o primă chemare (1,16-20). Aceasta este mai profundă și explică pentru ce este urmat. Urmarea devine acum uniune și intimitate cu el, în care vedem esența Bisericii.

Făcută pentru a fi cu Isus și pentru a fi trimisă la frați, îl are pe el ca și unic centru și este un cerc care se extinde la toți. Fără una dintre aceste două dimensiuni, particulară și personală, iar cealaltă universală și comunitară, decade din natura ei.

Apostolii o înțeleseseră foarte bine: „îi țin mereu la dispoziție’’ această bărcuță, în care el stă cu ai săi și se îndreaptă spre ceilalți. Iluminați de Spirit, au ales (=a fi cu el) și a sluji Cuvântului (=a fi trimiși) (Fap 6,4).

Acțiunea apostolică este ,,syn-ergía’’ cu Isus (1 Cor 3,9; 2 Cor 6,1; cf 1 Cor 15,10), colaborarea cu el. Însă el este acela care lucrează direct, dând dorința, acțiunea și eficacitatea. Noi suntem contemplativii acestei opere a lui și colaborăm cu ea înainte de toate văzând-o și acceptând-o, iar apoi dezvoltând-o în răspunsul de laudă, iubire și slujire.

De aceea apostolatul nu are nimic de-a face cu activismul Martei; în schimb izvorăște continuu din contemplarea Mariei, care stă la picioarele Domnului și-l ascultă.

A fi cu Isus este principiul, mijlocul și scopul oricărui apostolat, care de acolo vine, de acolo își trage forța. Cele trei caracteristici ale celor Doisprezece: a fi cu el, a fi trimiși să vestească și să biruiască răul, sunt până acum notele fundamentale ale Bisericii.

            Isus este Emanuel. Prin el, ,,iradierea gloriei lui Dumnezeu și imaginea ființei sale’’ (Ev 1,3), omul reflectează din nou imaginea și asemănarea propriei realități, de care s-a îndepărtat prin păcat. El este centrul de gravitate al inimii noastre. Creați în el, prin el și în vederea lui, numai prin el subzistăm și suntem ceea ce suntem (Col 1,12; In 1,1-4). Lucrarea Tatălui este aceea de a ne atrage la Fiul.

            Ucenicul face parte dintr-o comunitate, centrată nu asupra ei înșiși, ci mai degrabă asupra lui Isus, care o deschide mereu spre toți. Este o persoană liberă, membru al unui popor.

Exercițiu

1. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
2. Mă reculeg luând aminte la locul descris: pe munte, acolo unde Isus urcă primul, apoi îi cheamă pe ceilalți.
3. Cer ceea ce vreau: să nu fiu surd la chemare; cer Tatălui să mă pună cu Fiul, iar Fiului să mă ia de însoțitor, urmând același drum cu al Lui. Cer să fiu cucerit de El, să doresc mai mult decât orice lucru să fiu cu El.
4. Trăgând folos, văd, ascult și privesc persoanele: cine sunt, ce spun, ce fac.

De notat:

Pasaje utile:

• 1 Tes 4, 17;
• Fil 1, 21;
• Gal 2, 20;
• In 15, 1-11;
• Col 3, 3-5;
• Fapte 6, 4.

————————————————————————————————————-