CALEA UCENICULUI (14)

Publicatla 20 October 2020

Joi, 22 octombrie, se reiau la Comunitatea Claudianum a iezuiților din București serile de meditație și Liturghie începând cu orele 19.30. Vă așteptăm cu drag!

 14. FIUL OMULUI ESTE DOMN ŞI AL SÂMBETEI (Mc 2,23-28)

23Într-o [zi de] sâmbătă, el trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice24Atunci fariseii i-au spus: „Uite-i! De ce fac ce nu este permis în [zi de] sâmbătă?” 25Iar el le-a spus: „Nu ați citit niciodată ce a făcut David când ducea lipsă și i-a fost foame lui și celor care erau cu el, 26cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar și a mâncat pâinile punerii înainte care nu era permis să le mănânce decât preoții și le-a dat și celor care erau cu el?” 27 Și le-a spus: „Sâmbăta a fost făcută pentru om și nu omul pentru sâmbătă28 pentru că Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei”.

 

Contextul mesajului

’’Fiul omului este Domn şi al sâmbetei’’. Fiul omului care are puterea de a ierta păcatele, este şi Domnul sabatului. Tot capitolul este o revelare progresivă a identităţii aceluia care a ’’atins’’ leprosul: vindecă trupul şi spiritul, restaurează viaţa şi oferă comuniunea cu Dumnezeu, mănâncă cu păcătoşii şi face să înceapă banchetul nupţial. Prin el, creaţia ajunge la a şaptea zi îşi atinge izvorul din care izvorăşte. Acum trebuie să facă ceea ce este considerat licit: să acţioneze şi să mănânce în zi de sâmbătă, ca şi Dumnezeu. Avem de fapt aceeaşi viaţă a sa. Acesta este darul definitiv pe care ni-l face Fiul omului. Încălcările sale de lege şi ale acelora ai lui indică noutatea Împărăţiei, trecerea de la promisiune la împlinire, care se face prezentă o dată cu el.

Sabatul este ziua Domnului: scop şi odihnă a omului pentru că este ziua comuniunii cu Dumnezeu însuşi. Sabatul însuşi îi iese în cale pentru a i se dărui aceluia care nu l-ar mai fi putut ajunge niciodată datorită păcatului.

Domnul în zi de sâmbătă trece printre lanurile semănate. Ca şi o supraimpresie, el însuşi de fapt este grâul matur ale cărui spice le culeg aceia care stau cu el şi au ’’început drumul’’. Lor le rămâne un drum lung de făcut, de aceea au nevoie de această hrană (cf. 1Reg 19,7).

Imaginea – în prelungire cu aceea a iertării, a chemării, a hainei şi a vinului nou – este o aluzie la euharistie, unde ucenicii mănâncă şi trăiesc din Domnul care s-a făcut pâine pentru ei. Aluzia este întărită de amintirea lui David, figura Mesiei (cf. 6,41; 14,22.17).

Această hrană sabatică, alimentul nou din care în sfârşit omul se hrăneşte, este Dumnezeu însuşi care i se dăruieşte o dată cu viaţa sa. Codicele D, în paralel cu Luca 6,5 adaugă: ’’În aceeaşi zi, văzând pe unul care lucra în zi de sâmbătă, îi zise: O tu omule, dacă îţi dai seama ceea ce faci, fericit eşti; dar, dacă nu-ţi dai seama, eşti un blestemat şi un călcător de lege’’.

Isus, Fiul omului, se descoperă ca şi Cristos (Mesia) şi Domn. O dată cu el, omul lucrează şi mănâncă în zi de sâmbătă, intră în viaţa însăşi a lui Dumnezeu. Pentru aceasta a fost creat.

Ucenicii sunt aceia care stau cu el şi se hrănesc pe drum din pâinea lui. Ei au bucuria de a avea însăşi viaţa lui Dumnezeu.

 

Exercițiu

1.Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.

2. Mă reculeg luând aminte la locul descris: Isus trecând prin lanul de grâu copt, urmat de ucenicii care mânâncă din spice.

3. Cer ceea ce vreau: să cunosc misterul lui Isus, Stăpân peste Sabat, care-mi dăruiește din hrana lui, dăruindu-mi-se pe sine ca viața a mea.

4. Trăgând folos, văd, ascult și privesc persoanele: cine sunt, ce spun, ce fac.

De notat:

sabat sabatul pentru om
permis Fiul omului e Stăpân peste sabat
David  

 

Pasaje utile:

  • Dt 5, 12-15;
  • Is 58, 13;
  • Ps 81;
  • Evr 3, 7-19.

—————————————————————————————————

14

Exprimaţi-vă opinia