Meditația zilei

Publicatla 30 June 2020

Marți, 30 iunie 2020
Matei 8,23-27
http://www.ercis.ro/liturgie/lecturi2020.asp
„A fost pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea.”

Furtunile sunt cele mai frumoase. Mai ales cele în care Isus doarme. Pentru că de fapt nu El doarme, ci credința omului. Și în mijlocul furtunii doar, omul își descoperă frica, vede cât de latentă îi e credința atunci când viața îi este în pericol, ce disperare îl cuprinde când pierde siguranța.
În furtună omul își descoperă adevărul. Credința lui doarme. Isus a rămas undeva departe.

Îl trezește – Doamne salvează-mă! Așa se trezește speranța, așa omul se încredințează din nou Celui care rămâne mereu în barcă, așa se reînnoiește credința.
Isus liniștește totul cu atât de multă ușurință, nu mai știi dacă a fost chiar un pericol real. Poate furtuna în sine nu, dar credința care se stingea încet a făcut ca ochii omului să vadă totul ca o furtună…


Ești recunoascător pentru furtunile în care ai fost cu Isus?

Rugăciune
A fost așa rapid…
Ai venit alergând
Peste iarba verde a dimineții
Apoi dus lin de un vânt puternic
Purtat până când nu am mai văzut nimic…

Vreau să vin cu tine
Să merg cu tine
Departe departe
Toată viața mea tânjind să mă avânt spre tine să mă aprind de iubire
Precum păsările cerului

„unde merg eu tu nu poți veni„
mi-ai spus, trimițându-mă în lume
iar tu plecând departe departe
mi-ai învățat inima să se frângă să sângereze să fie trisă și uscată de dor
să se avânte afară din cușca ei osoasă
să se avânte în zbor să se arunce cu totul spre tine în lumina caldă a soarelui

cu vânturile și valurile vreau să fiu cu tine
când alungi frica, și ezitările, și tot ce mă ține în frâu
și să-mi dau drumul

– După N. Slee

Exprimaţi-vă opinia