Vineri, 29 mai 2020
Fap 25,13-21; Ps 102; In 21,15-19
“Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: “Paşte oile mele!” In 21, 18
Isuse, azi îmi adresezi aceeași întrebare:
„Mă iubești?”
Iar eu cum îți răspund?
Mi-e frică să te privesc și să îți spun ceva,
deoarece am greșit de nenumărate ori,
sunt multe lucruri pe care nu le-am făcut,
din teama de a nu reuși,
au fost ocazii în care puteam să fac bine,
dar mi-am întors privirea.
Tu știi toate acestea,
mă iubești indiferent de căderile și de omisiunile mele.
Vreau să mă ridic și, asemenea lui Petru,
să fac cu responsabilitate tot ce îmi încredințezi.
Pentru că Tu m-ai chemat,
am un nume, o identitate.
În ochii Tăi sunt unic, irepetabil și esențial.
Sunt chemat să iubesc până la capăt,
la fel cum ai făcut Tu, Isuse.
Ce răspuns îi dau azi lui Isus?
Rugăciune
„Domnul este păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic;
el mă paște pe pășuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
îmi înviorează sufletul.
Mă călăuzește pe cărări drepte
de dragul numelui său.
Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea întunecată a morții,
nu mă tem de niciun rău,
căci tu ești cu mine,
toiagul și nuiaua ta mă mângâie.” Ps 23 (22)
