Episcopul Robert Barron

24.03.2020, Los Angeles (Catholica) – Într-o reflecție video provocată de actuala criză mondială, Episcopul Robert Barron pornește de la o zicere a lui Blaise Pascal: „toate problemele umanității decurg din incapacitatea omului de a sta tăcut într-o cameră, singur”. „Această scurtă afirmație pascaliană mi-a revenit des în minte intrând acum în această fază a crizei provocate de coronavirus. Putem să ridicăm pumnul și să spunem ‘Ce groaznic și…’ sau putem face să fie un moment pascalian și să spunem: ‘Bine! Am acum ocazia – o ocazie rară! – de a sta în tăcere într-o cameră, singur, și a înfrunta întrebările profunde ale vieții.’ Poate avem acum o minunată oportunitate spirituală”, spune Episcopul american, auxiliar de Los Angeles.

Prima idee prezentată pentru perioada de „monahism impus” este lectura Bibliei, în special prin tehnica numită Lectio divina. „E un proces simplu în patru pași lectio divina; e expresia latină pentru lectură divină: lectio divina. Iei un pasaj din Biblie, nu toată Evanghelia, ci poate Evanghelia pentru duminica viitoare sau luați o secțiune ce vă place, câteva paragrafe. […] Iată șansa voastră, momentul vostru de monahism impus de coronavirus. Iată momentul să fiți singuri, în camera voastră, și puteți face la modul serios lectio divina. Credeți-mă când vă spun: Biblia va prinde viață. Dacă dedicați timp pentru această metodă, Biblia va prinde viață pentru voi.”

Sugerează și citirea unor cărți din patrimoniul literaturii creștine. A pornit de la Confesiunile Sf. Augustin, regula Sf. Benedict și romanul „Muntele cu șapte trepte” al lui Thomas Merton. Această din urmă lucrare a apărut acum câțiva ani la Editura ARCB. „Merton spune în acest captivant roman povestea unuia care călătorește de la a fi un om lumesc, am spune – cineva cu totul captivat de bunurile acestei lumi -, călătorie ce l-a adus din acea stare la a fi un călugăr trapist, cel mai serios gen de călugăr ce există. L-am citit când aveam 16 ani și mi-a schimbat viața. Nu glumesc. Iată șansa voastră. ‘E prea mult: 400 de pg. Nu am timp pentru cărțile de spiritualitate.’ Ba da, de fapt aveți. Acum e timpul! Aveți timp! Așa că mergeți singuri în cameră: iată o șansă să înfruntați întrebările cele mai profunde.”

Nu lipsește invitația la rugăciune: „Mergeți și faceți o lungă plimbare. Poate cât sunteți în acea plimbare scoateți-vă rozariul. Poate catolicii spun: ‘O, Doamne, rozariul. Am unul pe undeva. Strânge praf într-un sertar.’ Iată timpul vostru! Iată momentul vostru! Scoateți-l! Rozariul e o rugăciune extraordinară. Meditați la misterele lui Cristos… Dacă îl spuneți în întregime de 50 de ori vă amintiți de propria moarte. E ceva foarte pascalian, apropo. Căci la finalul rugăciunii ce spuneți? ‘… acum și în ora morții noastre. Amin.’ De 50 de ori. Vă amintiți de propria moarte. Și invocați cea mai puternică mijlocitoare din cer și pe pământ. Nu e un mod rău de a petrece 20 de minute. Luați-vă rozariul când mergeți la plimbare și petreceți timp singuri, nu sunteți într-o cameră dar sunteți singuri la munte sau pe plajă, înfruntând unele dintre cele mai mari întrebări.”

La finalul materialului video Episcopul american spune: „Aș vrea deci să vă îndemn pe toți: nu vă gândiți la acest timp ca ‘O, ce povară sau ce moment oribil!’ Vă amintiți ce a spus Jean Pierre de Caussade? Tot ce se întâmplă e, într-un fel, voința lui Dumnezeu, fie activă, fie permisivă. A permis, cel puțin, Dumnezeu ceea ce se întâmplă acum? Da, clar. Bine. Înseamnă atunci că există un motiv pentru toate acestea. Poate acesta este: poate e timpul pentru voi să stați singuri într-o cameră și să înfruntați întrebările cu adevărat profunde.”

Exprimaţi-vă opinia