VATICAN-RELIGION-POPE-AUDIENCE

PAPA

«Am început călătoria pe drumul Fericirilor, iar azi ne oprim asupra celei de-a doua Fericiri: “Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi consolaţi.”(Mt 5,4)» Astfel a început papa Francisc cateheza audienţei generale de miercuri, 12 februarie a.c., desfăşurată în Aula Paul al VI-lea, din Vatican.Papa Francisc la audienţa generală de miercuri, 12 februarie 2020

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

12 februarie 2020 – Vatican News. «Am început călătoria pe drumul Fericirilor, iar azi ne oprim asupra celei de-a doua Fericiri: “Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi consolaţi.”(Mt 5,4)» Astfel a început papa Francisc cateheza audienţei generale de miercuri, 12 februarie a.c., desfăşurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican.

Oprindu-se asupra verbului folosit în limba greacă pentru a exprima această Fericire – verb folosit la diateză activă, nu pasivă – pontiful a explicat că atitudinea  de a se îndurera a devenit centrală pentru spiritualitatea creştină, atitudine pe care Părinţii deşertului o numeau “penthos”, adică “durere interioară care se deschide spre o relaţie autentică cu Domnul şi cu aproapele”.

Papa Francisc: «În Sfintele Scripturi acest plâns poate avea două aspecte: primul este pentru moartea sau pentru suferinţa cuiva. Celălalt aspect este reprezentat de lacrimile pentru păcat – pentru propriul păcat – când inima sângerează de durere pentru jignirea adusă lui Dumnezeu şi aproapelui. Primul aspect se referă, aşadar, la                                                                              a ţine la celălalt aşa încât să ajungem să ne legăm într-atât de el încât să-i împărtăşim durerea. Există persoane care rămân la distanţă, cu un pas în urmă; în schimb este important ca alţii să pătrundă în inima noastră.»

«Am vorbit de multe ori despre darul lacrimilor şi despre cât de preţios este», a continuat pontiful, explicând că nu se poate iubi în mod rece, după cum nu putem iubi din datorie sau pentru că aşa prevede o funcţie, observând totodată că există necăjiţi care trebuie consolaţi, dar câteodată şi persoane consolate care trebuie necăjite, trezite, care au o inimă de piatră şi nu mai ştiu să plângă.

Succesiv, oprindu-se asupra celui de-al doilea înţeles al acestei Fericiri, definită “paradoxală”, papa Francisc a vorbit despre plânsul pentru păcate.

Exprimaţi-vă opinia