CALEA UCENICULUI (7)

Publicatla 12 December 2019

7. ȘI EA ÎNCEPU SĂ LE SLUJEASCĂ LOR (Mc 1,29-31)

 29 Apoi, ieșind din sinagogă, a intrat în casa lui Simon și Andrei, împreună cu Iacob și Ioan 30Soacra lui Simon zăcea [la pat] având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea.31El s-a apropiat și a ridicat-o, prinzând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o și ea a început să-i slujească.

 

 Contextul mesajului

’’Le slujea lor’’ spune Marcu despre soacra lui Petru, care a fost vindecată. Este prima minune si cea mai semnificativă. Minunile lui Isus nu sunt spectacole de putere, ci semne care ne revelează pe de o parte marea sa milă iar, pe de altă pate, ceea ce vrea să realizeze în noi pentru a ne face oameni noi, după chipul său.

Primele două – soacra și leprosul – sunt vindecări globale, care ne indică spiritul nou și viața nouă pe care el ni le dă. Celelalte care urmează ilustrează diferite vindecări specifice ale membrelor și facultăților noastre: picioare pentru a merge după el, mâinile pentru a primi și a dărui ca și el, urechea pentru a asculta adevărul, limba pentru a ne comunica pe noi înșine și ochiul pentru a vedea realitatea în fața căreia suntem ceea ce suntem. În centru stă minunea credinței, un impuls care însănătoșează viața și eliberează de moarte (femeia cu scurgere de sânge și fiica lui Iair, 5,21-45). Toate minunile sunt în prima parte a evangheliei culminând cu orbul din Betsaida, care va fi iluminat de două ori, așa cum va trebui să fie și Petru pentru a vedea în Isus dincolo de Cristos și pe Fiul lui Dumnezeu. În a doua parte găsim numai vindecarea orbului din Ierihon, înainte de intrarea în Ierusalim. Este darul iluminației baptismale, care mă face ’’să văd’’ cine este el pentru mine și cine sunt eu pentru el, în misterul morții sale pentru mine. Omul are nevoie de aceste miracole pentru că a devenit ca și idolii săi, cărora le slujește și care îl fac rob: are picioare și nu umblă, are mâini și nu pipăie, are urechi și nu aude, are limbă și nu vorbește, are ochi și nu vede (Ps 115, 4-8).

Cu acest prim semn foarte mic evanghelistul ne dă semnificația ’’tuturor ’’ minunilor: sunt vindecări pe care Isus le face pentru a restitui fiecăruia dintre noi capacitatea de a sluji, care este asemănarea noastră cu Dumnezeu. El însuși este Fiu în măsura în care slujește (vv. 9-11). O minune mai extraordinară ar fi atras atenția noastră în dauna aceluia căruia îi aparține semnul.

Adevărata minune pe care Isus a venit să o facă pe pământ este aceea de a ne da capacitatea de a iubi, de a sluji cu adevărat.

Soacra lui Petru, este prototipul tuturor credincioșilor. Prin ea Isus ne învață prin fapte și în adevăr (1In 3,18) cine este el și cum actioneaza Spiritul său, care se încarnează silențios în ea.

Femeile valorau foarte puțin în cultura ebraică de atunci. Nici mărturia lor nu era considerată ca fiind validă. Dar iată că această bătrână, bolnavă și… soacră, este prima care dă mărturie despre viața nouă. Această minune sintetizează tot ceea ce a fost povestit până acum: a crede în evanghelie, a-l urma pe Isus ascultând cuvântul său. Acesta ne eliberează de rău și ne oferă libertatea de a face binele, care este adevărata slujire. Această femeie este primul ’’teolog’’, asemănător lui; ultimul va fi văduva săracă. Figurile feminine ocupă punctele cheie ale evangheliei. Dumnezeu a ales săracii acestei lumi, ce este nebun și slab, pentru a-i îmbogăți cu credința și moștenirea împărăției sale (Iac 2,5). Acesta pasaj ne dă ochi noi și evanghelici ca să putem vedea ceea ce contează înaintea lui Dumnezeu , dincolo de aparențe.

 

Isus este medicul. Prin cuvântul său eliberează de Spiritul rău și a ne restitui imaginea de fii.

Ucenicul, reprezentat de soacră, constrâns de febră, stă în pat, inapt de a sluji; contactul cu Isus îl face asemenea lui, care a venit ca să slujească.

Exercițiu

  1. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
  1. Mă reculeg luând aminte la locul descris: casa lui Simon și Andrei din Cafarnaum.

     3. Cer ceea ce vreau: identificându-mă cu soacra, cer să mă vindec de febra ce mă imobilizează și mă împiedică să slujesc.

  1. Trăgând folos, văd, ascult și privesc persoanele: cine sunt, ce spun, ce fac. Iau în considerare fiecare cuvânt al textului.

Pasaje utile:

  • Mc 9, 33-35; 10, 35-45;
  • In 13, 1-17;
  • 1 Cor 1, 26-29;
  • Is 42, 1-9; 49, 1-6; 50, 4-11; 52, 13-53, 12.

—————————————————–

7

Exprimaţi-vă opinia