01.12.2019, Vatican (Catholica) – Papa Francisc a dat în 1 decembrie 2019 o scrisoare apostolică despre semnificația și importanța scenelor cu Nașterea Domnului, făcând apel ca acest „semn minunat” să fie mai larg expus în casele familiilor și în locurile publice din întreaga lume. „Minunata imagine a ieslei, atât de dragă creștinilor, stârnește mereu încântare și uimire. Reprezentarea evenimentului nașterii lui Isus echivalează cu vestirea, cu simplitate și bucurie, a misterului Întrupării Fiului lui Dumnezeu”, a scris Papa în Admirabile signum.

„Cu această Scrisoare doresc să sprijin frumoasa tradiție a familiilor noastre, care în zilele dinaintea Crăciunului pregătesc ieslea, ca și obiceiul de a o amenaja la locul de muncă, în școli, în spitale, în închisori, în piețe”, a spus Pontiful. El a mers în orașul italian Greccio – unde Sf. Francisc de Assisi a creat prima scenă a Nașterii în 1223 – și a semnat acolo scrisoarea, în prima zi de Advent. „În fața ieslei descoperim cât de important este ca viața noastră, adesea frenetică, să găsească momente de tăcere și rugăciune. Tăcerea de a privi frumusețea chipului Pruncului Isus, Fiul lui Dumnezeu, născut într-un staul umil”, a spus Papa Francisc în Greccio, în 1 decembrie.

Scrisoarea detaliază istoria din spatele primei scene a ieslei a Sf. Francisc. Sfântul i-a cerut unui prieten, cu 15 zile înainte de Crăciun, să îl ajute „să aducă la viață” amintirea Nașterii lui Cristos în Betleem. „Când a sosit Francisc, a găsit ieslea cu fân, boul și măgarul. Oamenii veniți acolo au arătat o bucurie de nespus, nemaiîntâlnită până atunci, în fața scenei Nașterii. Apoi preotul a celebrat în mod solemn Euharistia la iesle, arătând legătura dintre Întruparea Fiului lui Dumnezeu și Euharistie. În acea circumstanță, la Greccio nu erau statuete: presepiul a fost realizat și trăit de cei prezenți.”

Primul biograf al Sf. Francisc, Tommaso da Celano, a scris că unul dintre cei prezenți la acea Liturghie a avut o viziune cu Pruncul Isus așezat în iesle. „În mod deosebit, încă de la originile sale franciscane, ieslea este o invitație la a ‘simți’, a ‘atinge’ sărăcia pe care Fiul lui Dumnezeu a ales-o pentru sine prin Întruparea Sa. Și astfel, în mod implicit, este un apel la a-l urma pe calea umilinței, a sărăciei, a simplității, care de la ieslea din Betleem ne conduce spre Cruce. Este un apel la a-l întâlni și a-l sluji cu milostivire în surorile și frații cei mai nevoiași.”

Scrisoarea apostolică conține o meditație despre semnificația și simbolismul diferitelor elemente ce se găsesc într-o scenă a nașterii, și o reflecție a Sf. Augustin despre faptul că Isus, Pâinea vieții, este așezat într-o iesle de unde mâncau animalele: „Culcat într-o iesle, a devenit hrana noastră”. „Amenajarea ieslei în casele noastre ne ajută să retrăim ceea ce s-a întâmplat la Betleem. Desigur, Evangheliile rămân mereu izvorul care ne permite să cunoaștem și să medităm acea întâmplare; cu toate acestea, reprezentarea ei în iesle ne ajută să ne imaginăm scena, ne trezește sentimente, ne invită să ne simțim implicați în istoria mântuirii, contemporani cu evenimentul care este viu și actual în cele mai diverse contexte istorice și culturale.”

„Inima presepiului începe să bată când, de Crăciun, așezăm statueta Pruncului Isus. Dumnezeu se prezintă astfel, într-un copil, pentru a se lăsa cuprins de brațele noastre. Își ascunde în slăbiciune și fragilitate puterea care creează și transformă totul. Pare ceva imposibil, și totuși așa este: în Isus, Dumnezeu a fost copil și în această condiție umană a dorit să reveleze măreția iubirii Sale, care se manifestă într-un surâs și în întinderea brațelor Sale spre fiecare.” Pontiful i-a încurajat pe părinți să pregătească scena Nașterii împreună cu copiii lor, deoarece aceasta „face parte din frumosul și exigentul proces de transmitere a credinței. Începând din copilărie și apoi în fiecare etapă a vieții, ne învață să îl contemplăm pe Isus, să simțim iubirea lui Dumnezeu pentru noi, să simțim și să credem că Dumnezeu este cu noi și noi suntem cu El.”

A fost de acord și cu cei care adaugă la scena Nașterii figurine care aparent nu au nici o legătură cu relatările evanghelice, așa cum se obișnuiește în Italia și părți din America Latină. „Această imaginație vrea să spună că în această lume nouă inaugurată de Isus este loc pentru tot ceea ce este omenesc și pentru fiecare creatură. De la păstor la fierar, de la brutar la muzicieni, de la femei care poartă ulcele cu apă la copii care se joacă…: toate acestea reprezintă sfințenia cotidiană, bucuria de a face într-un mod extraordinar lucrurile de fiecare zi, atunci când Isus împărtășește cu noi viața Sa divină”.

Exprimaţi-vă opinia