CALEA UCENICULUI (3)

Publicatla 18 November 2019
  1. SPIRITUL ÎL PURTĂ ÎNDATĂ ÎN PUSTIU (Mc 1,12-13)

 

Și, îndată, Duhul l-a dus în pustiu Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana.

Acolo era împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau.

Contextul mesajului

’’Spiritul îl purtă (îl scoase) îndată în pustiu’’, spune Marcu despre Isus. Botezul său, ca și trecerea Mării Roșii, înseamnă sfârșitul robiei. Acum rămâne de traversat deșertul unde dușmanul care vrea să ne piardă ne întinde curse, blocându-ne și făcându-ne să ne întoarcem înapoi. Odată făcută alegerea se plătesc prețurile pentru a o menține până la sfârșit. Adam nu ascultase cuvântul lui Dumnezeu și de aceea a fost expulzat din Eden în pustiu. Spiritul vrea acum să-l scoată cu putere pe noul Adam, Fiul care ascultă cuvântul. Acolo îi întâlnește pe toți frații săi că să-i reconducă în paradisul pierdut.

Botezul lui Isus ne prezintă un Dumnezeu solidar cu răul nostru și cu moartea noastră; ispitirile sale ne fac să vedem un Dumnezeu solidar cu truda noastră de a trăi în libertate.

Cristos, care iese din apă plin de Spirit, ne amintește de Moise, păstorul care conduce la exod turma lui Dumnezeu (Is 63,11). Ca și el, parcurge drumul Israelului din Egipt în țara promisă, când toți au fost ispitiți și au căzut; reparcurge biruitor istoria oricărui om, care dintotdeauna a căzut și de aceea nu poate ajunge în patria dorinței sale.

Înainte de a-și începe activitatea apostolică, Isus este ispitit să realizeze împărăția Tatălui într-un mod mai eficace și mai comod, fără a rămâne fidel alegerii făcute prin botez. Pentru ceilalți sinoptici, ispitirile se includ în ’’foame’’ (Mt 4,2; Lc 4,2), adică în nevoia pe care omul o are: în relațiile cu lucrurile, cu persoanele sau cu Dumnezeu. Este constantă ispita de satisfacere a acestei foame cu posedarea, în schimbul darului – unica mâncare care satură – și de a discerne prioritățile și alternativele false de cele adevărate. Matei și Luca spun că Isus este ispitit, în calitate de Fiu al lui Dumnezeu şi să folosească acele instrumente pe care simțul nostru bun le consideră adevărate: averea, puterea și prestigiul religios. Dar aceasta ar însemna să retracteze solidaritatea sa cu frații – unica alegere de Tatăl. Pe cât de atrăgător este de a fi fiii unui Dumnezeu stapân şi atotputernic, cu atât de necomod este a fi fiu unui Dumnezeu ’’slujitor’’, care este iubire, sărăcie, slujire și umilință.

Isus, ca și oricare dintre noi, a fost ispitit ’’în vederea binelui’’. Există oportunități care în realitate sunt false; există scurtături care ne fac să pierdem drumul! Des răul se face în vederea binelui? Nu trebuie să acționăm în ’’vederea binelui’’, ci să acționăm bine. Binele este considerat ca atare dacă este bine atât la început, la mijloc, cât și la sfârșit. Scopul nu scuză mijloacele!

Pasajul se articulează în două părți: Isus biruitor asupra ispitei, este Cristos, omul nou, reconciliat cu natura și în condiția paradisiacă; și Isus, Fiu al lui Dumnezeu, slujit de îngeri.

În Isus ispitit, toată umanitatea a fost ispitită. În El biruitor, toată umanitatea a învins răul.

Ucenicul este acela care, unit cu El prin botez, trăiește aceeași alegere și aceleași dificultăți în a o menține. Are același Spirit al Său de solidaritate cu frații și vrea să rămână fidel în ciuda inducerilor în eroare ale dușmanului. Are dificultăți în a-l recunoaște; și când îl recunoaște, se descurajează. Dușmanul dă multă bunăvoință celui ispitit de inteligență; celui care are inteligență încearcă să-i ia bunăvoința, descurajându-l. Domnul dă discernământ aceluia care are zel, ca să nu facă răul, crezând că face binele; și zel aceluia care are discernământ, ca să continue în a face binele. În orice caz, noi știm că în încercare nu suntem singuri. Suntem ’’consolați’’ de prezența Lui, care pentru asta a vrut să fie ispitit cu noi și ca și noi (Ev 4,15).

Exercițiu

  1. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
  1. Mă reculeg luând aminte la locul descris: deșertul lui Iuda, acolo unde Isus a fost împins de Spirit și ispitit de Satana.
  1. Cer ceea ce vreau: cer Domnului să înțeleg valoarea ispitei ca purificare precum și priceperea de a o recunoaște și voința de a o trece cu bine.
  1. Trăgând folos, meditez fiecare cuvânt al textului.

De notat:

deșert Spirit ispită
patruzeci de zile fiare îngeri

Pasaje utile:

  • Gen 3, 1 urm;
  • Dt 8, 1 urm;
  • Ps 91;
  • 1 Cor 10, 1-13;
  • Evr 2, 17 urm; 12, 1-12.

 ————————————————————-

3

Exprimaţi-vă opinia