07.11.2019, Roma (Catholica) – „Și astăzi sunt creștini persecutați, mai mulți decât în primele secole”, a spus Papa Francisc la liturghia din 2 noiembrie, pomenirea răposaților, în Catacombele lui Priscila. O constatare amară, aceea a Pontifului, sprijinită de datele culese de fundația Kirche in Not în ultimul dosar despre persecuția anticreștină intitulat semnificativ „Persecutați mai mult ca oricând”, prezentat la 24 octombrie în cadrul splendidei Bazilici „Sfântul Bartolomeu”, la Roma. Din raport reiese că actualmente sunt 70 de mii de creștini deținuți din motive de credință, așa cum explică directorul Alessandro Monteduro.

– Care sunt astăzi țările în care sunt mai frecvente încălcările drepturilor umane ale creștinilor?

– În ultimul nostru focus am găsit douăzeci de națiuni: Arabia Saudită, Burkina Faso, Camerun, China, Coreea de Nord, Egipt, Eritreea, Filipine, India, Indonezia, Iran, Irak, Myanmar, Niger, Nigeria, Pakistan, Republica Centrafricana, Siria, Sri Lanka și Sudan. Pentru a cita câteva cazuri concrete, în Irak pe parcursul unei generații populația creștină s-a redus cu peste 90% în timp ce în Siria la jumătatea anului 2017 creștinii erau mai puțin de o treime din cei 1,5 milioane de prezenți înainte de începutul conflictului. În Arabia Saudită continuă oprimarea sistematică în dauna minorităților religioase, este suficient să ne gândim că este pedepsită cu condamnarea la moarte convertirea de la islam la alta religie. Coreea de Nord încă este considerată locul cel mai periculos din lume pentru cei care aparțin la grupurile religioase, înainte de toate pentru creștini, în mod obișnuit închiși în lagărele de muncă unde îndură torturi fizice și psihologice. Se consideră că pe moment sunt circa 70 de mii de creștini deținuți din motive de credință.

– Și în China?

– În China viața creștinilor a devenit mai dificilă după intrarea în vigoare, la 1 februarie 2018, a noului regulament despre problemele religioase, care a limitat ulterior libertatea de credință. De fapt, Partidul Comunist a interzis învățăturile religioase „neautorizate”, în timp ce eforturile pentru „a chineza” credințele religioase continuă în ritm susținut.

– Circa 300 de milioane de creștini trăiesc în ținuturi de persecuție. De ce nu fac nimic organizațiile internaționale pentru a-i apăra?

– Dacă prin organizații internaționale înțelegem instituțiile supranaționale, problema poate să fie dusă îndeosebi la dificultatea de a decide în mod concertat cu privire la probleme extrem de dezbinătoare și delicate. Din păcate, înainte de toate la ONU, interesele de tip practic au mereu succes. Alte cauze sunt birocrația și alegerile mai puțin drepte în faza de destinație a fondurilor. Situația apare în unele cazuri mai bună dacă se coboară la nivel național. Italia s-a angajat, în cadrul Cooperării la dezvoltare, pentru realizarea de proiecte în favoarea minorităților persecutate, între altele, în Irak, și îndeosebi în Câmpia Ninive. În octombrie 2018, SUA a dat peste 178 de milioane de dolari pentru a susține, cu un proiect amplu și articulat, minoritățile religioase și etnice tot în Irak, ajungând la un total de aproape 300 de milioane de dolari din 2017.

– Care este situația ajutoarelor la nivel european?

– Germania a livrat 35 de milioane de euro pentru reconstruirea a 900 de case distruse de ISIS în Câmpia Ninive, în timp ce Ungaria, în afară de a fi livrat 4 milioane de euro în favoarea Bisericilor Caldeene și Siro-Catolice, a instituit un subsecretariat pentru ajutorarea creștinilor persecutați. Sunt semnale concrete și pozitive, dar mai rămâne încă mult de făcut. O politică ce privește în perspectivă constă în apărarea și întărirea comunităților pașnice și, în cazul creștinilor, pacificatoare cultural și tradițional. În acest mod se creează societăți tot mai stabile și integrate și tot mai puțin permeabile de virușii ideologiilor politico-religioase proprii ale atâtor formațiuni teroriste. Toate acestea ar trebui să reprezinte o prioritate în agenda marilor națiuni, începând de la cele occidentale, și a organizațiilor supranaționale.

– Creștinii sunt în pericol în nord-estul Siriei. Există riscul unui exod masiv?

– Riscul există cu siguranță. La sfârșitul lui octombrie Kirche in Not a luat mărturia Mons. Nidal Thomas, reprezentant episcopal al Bisericii Caldeene din Hassaké, care ne-a spus că cel puțin 300 de creștini au părăsit orașele Ras al-Ain, Derbasiyah, Tall Tamr și o parte din al-Malikiyah, și că dacă vor continua ciocnirile, un exod mai mare numeric ar putea să intereseze și Qamishli, unde trăiesc actualmente 2.300 de familii creștine. Creștinii din Siria sunt constrânși de opt ani să își părăsească propriile case. Totuși acest lucru, adaug eu, nu poate să fie considerat ca o inevitabilitate tristă: de fapt, niciodată ca acum nu am putea să fim în pragul unei soluții negociate definitive pentru întreaga Sirie.

– În lume un creștin din șapte este victimă a persecuției. De ce astăzi în Africa proliferează terorismul?

– Motivele principale sunt două, unul cu caracter tehnic și unul ideologic. Primul este reprezentat de lipsa sau de absența totală de siguranță publică. Aparatele preventive și represive în multe cazuri sunt puternic deficitare, complet absente sau corupte, și aceasta mărește peste măsură capacitatea operativă a teroriștilor. Motivul ideologic se referă la recrutarea și la așa-numita radicalizare. A înrola noi teroriști este mai ușor în contexte în care tinerii îndură o absență aproape totală de perspective și o profundă exasperare, așa cum procesul de radicalizare este mai simplu dacă contextul ideologic al grupului terorist este, cel puțin în oarecare măsură, omogen cu cel originar al celui recrutat.

– Există un biberon între relicvele din Bazilica martirilor de la Roma. Care este semnificația?

– La Paștele trecut, 258 de persoane au fost masacrate în Sri Lanka de teroriștii islamiști. Rectorul Sanctuarului „Sfântul Anton” din Colombo, pr. Jude Raj Fernando, la 24 octombrie a participat la prezentarea publică a focus-ului nostru despre persecuția anticreștină relatând cu lacrimi în ochi momentele tragice în care biserica sa a fost atacată. După aceea, rectorul a dăruit Bazilicii „Sfântul Bartolomeu”, care a găzduit prezentarea, o cutiuță care conținea relicve emoționante ale victimelor creștine masacrate, și printre acestea este întocmai un biberon. Aparținea uneia din victimele mici ale acestor masacre teribile. Terorismul fiu al unei furii fundamentaliste oarbe nu distinge din păcate între victime și nu distinge între creștini, provocând acel „ecumenism al sângelui” amintit de mai multe ori de Papa Francisc.

– Se poate spune că terorismul migrează?

– Axa fundamentalismului islamic se mută tot mai mult din Orientul Mijlociu în Africa și în Asia de sud și de est. Este suficient să ne gândim la ceea ce se înregistrează actualmente în Burkina Faso. Niciodată nu ne-am fi imaginat înainte de acest an că și Burkina Faso va fi atacat de mai multe grupuri teroriste formate inspirându-se din ISIS în aceste ultime luni. Întregi sate creștine au fost rase la pământ. Episcopul de Fada N’Gourma, Mons. Pierre Claver Malgo, în decursul unui colocviu cu Kirche in Not, a subliniat că atunci când sunt atacați credincioșii, le este cerut mereu să se convertească la islam și să abandoneze propria credință, fără a aminti de distrugerea și profanarea simbolurilor religioase creștine. Deci există o componentă clară de persecuție din motive de credință. Terorismul migrează și în Asia de sud și de est, devenită de acum noul câmp de acțiune jihadistă. La 13 mai 2018, atacuri teroriste la trei biserici din Surabaya, în Indonezia, au provocat 13 victime în rândul credincioșilor. La 27 ianuarie 2019 au explodat două bombe în Catedrala catolică „Sfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel” din Jolo, în Filipine, cu un bilanț de 20 de morți și peste 100 de răniți. Grupul islamist Abu Sayyaf a fost implicat în atacuri și ISIS a revendicat responsabilitatea. Pentru aceasta se poate spune că terorismul migrează.

– Ce înțelegeți când propuneți coridoare umanitare cu direcție dublă?

– Suntem obișnuiți să considerăm coridoarele umanitare numai drept canale unidirecționale de la zonele critice spre țările primitoare și sigure. Sunt esențiale. Totuși, întâlnind creștinii din Irak, Siria, Pakistan, Egipt și atâtea alte țări de suferință, am înregistrat constant voința lor și dorința lor de a locui în patria lor trăind liber și public credința comună. Iată pentru ce Kirche in Not a încercat în mod coerent să concentreze propriile eforturi, în înțelegere cu Episcopii locali, cu scopul de a ușura întoarcerea acasă, ca și cum ar fi coridoare umanitare de întoarcere, a migranților și evacuaților interni. Am făcut aceasta cu un mare proiect în Câmpia Ninive unde, împreună cu alte organizații, am permis întoarcerea a 46% din familiile creștine care locuiau acolo în 2014. Am făcut aceasta la Homs, al treilea oraș mai important din Siria după Damasc și Alep, cu proiecte de reconstruire a peste 300 de locuințe care aparțin familiilor creștine. Este vorba despre o linie de acțiune strategică, pe care intenționăm să o adoptăm și pentru viitor. (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)

Sursa: InfoSapientia

Exprimaţi-vă opinia