Făclii și călăuze din Societatea lui Isus

 

 Sfântul Stanislau Kostka, patronul novicilor

Comemorează:view

Stanislau, «un tânăr polonez, nobil prin familie, dar și mai mult prin virtute», așa cum l-a caracterizat Petru Canisius, s-a născut în 1550 la Rostkow, lângă Varșovia. În scurta-i viață de 18 ani s-a ridicat la o rară culme de sfințenie. În timpul studiilor de la Viena, – unde s-a remarcat prin calitățile sale intelectuale peste medie – s-a îmbolnăvit grav; în acea situație a fost vizitat de către un înger, care i-a dus Sfânta Euharistie, iar apoi i s-a arătat Sfânta Fecioară cu Pruncul: în urma acestei viziuni Stanislau s-a însănătoșit. El a simțit chemarea din partea Sfintei Fecioare însăși, care i-a spus: «Vreau ca tu să intri în Societatea lui Isus»,dar s-a izbit de opoziția de neclintit a tatălui său. Totuși, știindu-se «născut pentru lucruri mari», – așa cum de multe ori obișnuia să spună – Stanislau, de un temperament volitiv și combativ, a pornit pe jos până în Germania și mai apoi la Roma pentru a fi primit în noviciat. În cele 10 luni cât a mai trăit la Roma în noviciatul Societății, a fost un adevărat model de novice iezuit pentru toți confrații săi. În această perioadă Stanislau, simțind o mare dorință după cer, i-a cerut Sfintei Fecioare Maria harul de a veni și a-l lua cât mai curând.

Stanislau și-a încheiat pelerinajul pământesc la data de 15 august 1568. A fost canonizat de către Papa Benedict al XIII-lea în anul 1726.

Este sărbătorit în calendarul Societății lui Isus la 13 noiembrie.

 

Reține:

«Isus și Societatea ocupau zi și noapte gândurile sale; cu lacrimi în ochi insista pe lângă superiori să fie acceptat. Cerea chiar și legatului papal într-o scrisoare, ca să ne convingă pentru a-l accepta. Dar mereu în zadar. De aceea, împotriva părinților, a fraților, a rudelor și a prietenilor, a decis să meargă altundeva pentru a intra în Societatea lui Isus. Și chiar dacă n-ar fi reușit nici măcar acolo, a hotărât că va peregrina pentru întreaga viață, ducând o viață umilă și săracă, din dragoste pentru Isus». (din scrisoarea lui Petru Canisius adresată Părintelui General)

Stanislau auzind de scrisoarea amenințătoare scrisă de tatăl său, care nu-i accepta intrarea în noviciat, a spus: «tatăl meu n-ar vorbi așa, dacă ar ști cât bine mi-a făcut mie Domnul, chemându-mă în Societatea lui Isus. Sunt mai fericit în sărăcia mea, decât dacă aș poseda toate lucrurile acestei lumi».

Într-o zi i s-a cerut lui Stanislau să descrie echipamentul spiritual al celui ce aspiră să fie misionar peste mări:«să poarte încălțămintea mortificării,  pelerina largă a iubirii de Dumnezeu și a aproapelui și pălăria răbdării împotriva adversităților».

 

Aprofundează:

 

Gheorghe Fireza, Sfinții și fericiții din Societatea lui Isus, Editura Provinciei Române S.I., București, 1940.

In Cristo Gesù. Profili spirituali dei Santi e Beati della Compagnia di Gesù, Editrice Ancora Milano, 1974.

Liturgia delle Ore della Compagnia di Gesù, Curia Generalizia, Roma, 2007.

http://thinkjesuit.org/stanislaus-kostka/

Exprimaţi-vă opinia