Vatican

11.06.2019, Vatican (Catholica) – Un departament al Vaticanului a publicat o denunțare fermă a așa-numitei teorii de gen (gender), afirmând principiile demnității umane, diferenței și complementarității dintre sexe. „În aceste teorii (de gen), de la cele mai moderate la cele mai radicale, există un punct comun, și anume că genul unuia sfârșește prin a fi mai important decât a fi de sex masculin sau feminin”, citim în documentul Congregației pentru Educația Catolică, dat publicității pe 10 iunie și intitulat „Bărbat și femeie i-a creat”.

„Efectul acestei mișcări este, în principal, de a crea o revoluție culturală și ideologică condusă de relativism și, în al doilea rând, o revoluție juridică, deoarece astfel de convingeri pretind drepturi specifice pentru individ și pentru societate.” Documentul vatican afirmă că are drept scop stabilirea unui cadru intelectual „spre o cale de dialog în ceea ce privește problema teoriei de gen în educație”. Publicat la începutul lunii „Pride”, lună în care numeroase orașe și corporații duc campanii de promovare a LGBT, documentul spune că Biserica învață că există o diferență esențială între bărbați și femei, înscrisă în legea naturală și esențială pentru înflorirea familiei și a umanității.

„Este nevoie să reafirmăm rădăcinile metafizice ale diferențelor sexuale, ca o respingere antropologică a încercărilor de a neglija dualitatea masculin-feminină a naturii umane, din care este generată familia”, explică documentul. „Negarea acestei dualități nu numai că șterge viziunea despre ființele umane ca rod al unui act al creației ci și creează ideea persoanei umane ca un fel de abstracție care își alege pentru sine care trebuie să fie natura ei.” Textul, semnat de Cardinalul Giuseppe Versaldi, prefectul Congregației pentru Educația Catolică, subliniază originile filosofice ale teoriei de gen și subliniază mișcarea mai amplă de a transpune antropologia ei distinctă în politică și în drept.

Congregația explică faptul că, începând cu mijlocul secolului al XX-lea, au fost publicate o serie de studii care au sugerat că condiționarea externă are influența determinantă primară asupra personalității. Când aceste studii au fost aplicate sexualității umane, se spune în document, s-a făcut astfel încât să se demonstreze că identitatea sexuală e mai degrabă un construct social decât un dat natural sau biologic. „Aceste școli de gândire s-au unit în a nega existența oricărui element original dat, care ar preceda și în același timp constitui identitatea noastră personală, formând baza necesară la tot ceea ce facem.”

„De-a lungul timpului, teoria genului și-a extins domeniul de aplicare. La începutul anilor 1990, accentul s-a pus pe posibilitatea ca individul să își determine propria orientare sexuală, fără a trebui să țină seama de reciprocitatea și complementaritate relațiilor dintre bărbați și femei și nici de scopul procreativ al sexualității”, se mai arată în document. Rezultatul a fost o „separare radicală între gen și sex, primul fiind pus înaintea celuilalt”. Problema cu această teorie, conform Congregației, nu este atât distincția dintre cei doi termeni, care poate fi înțeleasă în mod corespunzător, ci separarea lor. „Propunerile teoriei de gen converg în conceptul de ‘queer’, în care dimensiunile sexualității sunt extrem de fluide, flexibile și, într-un fel, nomade.”

Rezultatul acestei orientări ideologice, conform evaluării făcută de Congregație, este subminarea familiei. În teoria genului, „singurul lucru care contează în relațiile personale este afecțiunea dintre indivizii implicați, indiferent de diferența sexuală sau de procreare, văzute ca irelevante în formarea familiilor”. „Astfel, modelul instituțional al familiei (în care există o structură și o finalitate independentă de preferințele subiective ale soților) este ignorat în favoarea unei viziuni despre familie care este pur contractuală și voluntară”. Documentul spune că, în ciuda provocărilor, dialogul rămâne posibil. De asemenea, solicită protejarea drepturilor omului și ale familiei, denunțând discriminarea nedreaptă și remarcând puncte de unitate între oameni de perspective divergente privind ideologia de gen.

„De exemplu, programele educaționale din acest domeniu au adesea o dorință lăudabilă de a combate toate expresiile de discriminare nedreaptă, cerință care poate fi împărtășită de toate părțile”, se arată în document. „Într-adevăr, nu poate fi negat că, de-a lungul secolelor, formele de discriminare nedreaptă au fost un fapt trist al istoriei și au avut de asemenea o influență în cadrul Bisericii. Aceasta a adus un anumit status quo rigid, întârziind inculturarea necesară și progresivă a adevărului despre proclamarea de către Isus a demnității egale a bărbaților și a femeilor și a provocat acuzații privind un fel de mentalitate masculină, învăluită într-o măsură mai mare sau mai mică de motivații religioase.”

Scopul Bisericii la nivel instituțional și individual trebuie să fie educarea copiilor în conformitate cu principiile autentice, care apără și insuflă demnitatea umană autentică, explică documentul Congregației. „În practică, pledoaria pentru diferite identități le prezintă adesea ca fiind de o valoare complet egală în comparație cu celelalte. Conceptul generic de ‘nediscriminare’ adesea ascunde o ideologie care neagă diferențele, precum și reciprocitatea naturală care există între bărbați și femei.” Trimițând la filosofia clasică, la învățătura străveche a Bisericii, la Conciliul Vatican II și la scrierile mai multor Papi, documentul explică modul de înțelegere al Bisericii privind antropologia creștină, insistând că ea se află în centrul formării umane.

Pentru creștinii care lucrează în școli, atât religioase cât și seculare, trebuie evitat individualismul radical al teoriei de gen în favoarea învățării copiilor „pentru a-și depăși individualismul și a-și descoperi, în lumina credinței, vocația specifică de a trăi responsabil într-o comunitate”. Mai presus de toate, se spune în document, familia rămâne „comunitatea primară” din care fac parte elevii și instrumentul fundamental pentru conservarea, înțelegerea și transmiterea demnității umane. „Școala trebuie să respecte cultura familiei. Trebuie să asculte cu atenție nevoile pe care le are și așteptările îndreptate spre ea.”

În contextul modern, totuși, esențiala alianță dintre școală și familie „a intrat într-o criză”, subliniază Congregația. „Există o nevoie urgentă de a promova o nouă alianță autentică, și nu doar la nivel birocratic, un proiect comun care poate oferi o educație sexuală pozitivă și prudentă, ce armonizează responsabilitatea primară a părinților cu activitatea profesorilor. Deși abordările conduse ideologic privind problemele delicate din jurul genului își proclamă respectul față de diversitate, ele riscă să privească o astfel de diferență ca realități statice și, în final, să le lase izolate și deconectate unele de altele”, conchide documentul. Promovarea unei culturi a dialogului între Biserică și cei care promovează principiile teoriei de gen trebuie să aibă loc, spune documentul, într-o manieră care respectă „aspirațiile legitime ale școlilor catolice de a-și menține propria viziune despre sexualitatea umană”, bazată pe „antropologia integrală capabilă să armonizeze identitatea fizică, psihică și spirituală a persoanei umane”.

Congregația încheie insistând asupra drepturilor Bisericii, familiei și educatorilor catolici de a apăra învățătura și înțelegerea autentică în fața unei abordări din ce în ce mai exclusiviste a educației, în conformitate cu principiile progresiste seculare. „Un stat democrat nu poate reduce spectrul educațional la o singură școală de gândire, cu atât mai mult legat de acest subiect extrem de delicat, care se referă, pe de o parte, la fundamentele naturii umane și, pe de altă parte, la drepturile naturale ale părinților de a alege în mod liber orice model educațional care să corespundă demnității persoanei umane.”

Exprimaţi-vă opinia