Făclii și călăuze din Societatea lui Isus

 Sfântul Iacob Berthieu, preot martir

 

1422874114DieronLaVidaLejosDeCasa2

Comemorează:

Iacob Berthieu s-a născut la 28 noiembrie 1838 la Polminhac, Franța fiind al doilea din cei 7 copii ai unei familii pioase de francezi. La doar 15 ani intră în seminarul minor din Pleaux, fiind mereu categorisit drept un student foarte bun. A urmat apoi seminarul din Saint-Flour pentru a-și completa studiile teologice și a se pregăti pentru sacerdoțiu.

Primii ani de preoție i-a petrecut în ezitări și diverse gânduri, pentru ca în 1873 să se simtă pregătit pentru a intra în noviciatul iezuiților de la Pau. Ca iezuit, pr. Berthieu a fost destinat misiunilor din Madagascar. Și-a început munca în insula Sf. Maria, printre greutăți și trude de tot felul. Imediat după ce a învățat limba locului, iezuitul a început cateheza, vizitele la leproși și săraci, botezurile, pregătirile pentru prima împărtășanie, celebrarea căsătoriilor, dar și ajutorul în agricultura indigenă, pentru a avea mijloace necesare traiului și susținerii școlii pentru copii.

În ciuda tuturor eforturilor, în anul 1881, sfântul este nevoit să părăsească insula din cauza decretelor de expulzare a clerului francez de pe acele teritorii. În anii care urmează va trăi din plin acest fel de experiențe, mutându-se de la o misiune la alta, lucru pe care l-a acceptat cu greutate uneori. În același timp, se găsește în mijlocul războiului dintre indigeni și francezi. Refuză orice beneficii din partea armatei franceze, alegând să rămână alături de cei pe care-i avea în grijă și care sufereau nespus. A constatat că majoritatea erau pregătiți mai bine să moară alături de el, decât să-și trădeze conștiința. Le-au fost incendiate casele, au suferit de foame, context în care pr. Berthieu se îmbolnăvește și are nevoie de o perioadă de recuperare înainte de a se întoarce în misiune. Reîntors, găsește aceleași conflicte și poporul forțat să se refugieze în alte părți. Neobosit, îi ajută și îi încurajează pe drum pe creștini, venindu-le în ajutor și mijlocind pentru ei la autorități.

În data de 8 iunie 1896 celebrează liturghia și se pregătește, împreună cu credincioșii care-l urmau pentru orice deznodământ ar fi urmat, văzându-i pe opresori tot mai aproape de casele lor. Când aceștia le-au cerut să se predea sau vor muri incendiați, Iacob îi ajută să fugă, rămânând singur și ascuns. Este descoperit, târât afară și lovit. A fost dus înaintea comandantului, batjocorit și luat în râs. Tot acest timp, Berthieu le-a vorbit despre rugăciune, mântuire, Dumnezeu, încercând o ultimă evanghelizare a celor care-l țineau prizonier și-i cereau să renunțe la religia sa, promițându-i putere militară și viață.

Înainte de a muri, Berthieu cere să se roage pentru călăii săi cu fața spre răsărit, alegând moartea în locul renunțării la creștinism. Este condamnat la moarte, fiind împușcat de 7 oameni. Cade din picioare abia la a cincea și a șasea lovitură de glonț. Îi este spart capul și este aruncat într-un râu plin de crocodili, pentru ca trupul să nu-i fie găsit de francezi și pentru a-i proteja pe oamenii locului.

A fost beatificat de Papa Paul al VI-lea în 1965, iar Papa Benedict al XVI-lea l-a canonizat la 21 octombrie 2012.

Este sărbătorit în calendarul Societății lui Isus la data de 8 iunie.

 

Reține:

Despre Sf. Iacob Berthieu, Papa Benedict al XVI-lea afirmă: este o încurajare și un model pentru preoți.

Datorită marii griji pe care o purta poporului de care se ocupa, mai spus despre el că era un tată care nu-și abandona copiii săi și că era bun cu toți, ca soarele de primăvară.

Într-o scrisoare către superioara surorilor Sf. Iosif din Cluny, Berthieu scria: Nu știu ce mă așteaptă, dar orice s-ar întâmpla, sunt pregătit. Mi-am făcut exercițiile spirituale ca și cum ar fi fost ultimele.

Pe toată durata capturării sale și a drumului spre martiriu, încerca să-i evanghelizeze pe călăi, spunându-le: Nu mă ucideți, fiii mei; am doar lucruri bune să vă spun. … Cu siguranță că mă voi ruga neîncetat, până la moarte.

Dacă mă voi supune condițiilor voastre, mă voi ucide singur, însă dacă le resping, voi trăi. Nu am venit aici pentru a învăța să lupt. Cât timp trăiesc, vă voi învăța să vă rugați. Rugăciunea vă va ajuta să vă mântuiți sufletele. Trupul meu tremură în fața morții, însă sufletul meu nu se teme, deoarece atunci când voi muri, voi merge la Tatăl meu.

 

Aprofundează:

Liturgia delle Ore della Compagnia di Gesù, Curia Generalizia, Roma, 2007.

http://w2.vatican.va/content/benedict-xvi/it/homilies/2012/documents/hf_ben-xvi_hom_20121021_canonizzazioni.html

https://it.wikipedia.org/wiki/Jacques_Berthieu

http://www.santiebeati.it/dettaglio/56500

http://catholicsaints.info/saint-jacques-berthieu/

 

Exprimaţi-vă opinia