14 aprilie 2019 – DUMINICA FLORIILOR –
IERTARE
Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! (Lc 23,34).
Este dificil să iertăm.
Oricât am afirma contrariul, oricât ne străduim, este dificil.
Sincer.
Durerea, orgoliul, demnitatea proprie călcată în picioare, acele nedreptăţi strigătoare la cer care imploră “dreptate”, care caută “despăgubiri”, care strigă “răzbunare”…
Însă a ierta?!…
Unde o putem situa în viaţa noastră?
Isus, atârnat în cel mai josnic mod de lemnul crucii, continuă să ne surprindă (sau să ne scandalizeze?!) pentru capacitatea sa de A IERTA, pentru faptul că nu încetează să creadă că există o speranţă şi pentru acela care este capabil să-şi răstignească semenul, să-l ucidă, să-l distrugă…
La propriu…
Iar cuvântul IERTARE, spus din înaltul crucii, sună ca o declaraţie de dragoste: OMUL, orice om, chiar şi cel care este capabil de cele mai groaznice fapte, continuă să poarte în sine un mugur de speranţă.
Chiar dacă nu ştie ce face (sau tocmai de aceea)…
El nu ne răsplăteşte după greşelile noastre, nici nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre, ne încurajează psalmistul (Ps 103,10).