Zilele petrecute la Centrul Spiritual Manresa  au fost rodnice atât din punct de vedere personal cât și moral și spiritual. Ceea ce m-a atins cel mai mult a fost ideea de a pune binele celuilalt pe primul loc și nu binele propriu deoarece asta înseamnă să iubești cu adevărat…în schimb, dacă într-o relație alegi să pui binele propriu pe primul loc mai presus de ceea ce simte celălalt, înseamnă a-l trata ca pe un obiect, a te folosi  de el.

De asemenea, atelierele care au avut teme specifice au fost pentru mine un mijloc de autocunoaștere și de sensibilizare, de aceea voi enumera două dintre ele. Un atelier a aprofundat viața unor sfinți și modul în care au transmis ei afectivitatea. Dintre sfinții prezentați, cel mai mult m-a impresionat Sf. Papa Ioan Paul al II-lea care nu era decât un mesager al iubirii și al seninătății pentru aproapele. Al doilea atelier care mi-a oferit răspunsuri la multe întrebări a subliniat castitatea. De multe ori ni se pune că ”nu trebuie” să facem anumite lucruri care ne compromit demnitatea însă nu ni se spune și de ce și nu ni se oferă argumente însă prin acest atelier am aflat cum  Dumnezeu ne propune o cale simplă prin care să-L luăm cu noi pe drumul pe care pornim, respectându-ne atât trupul cât și sufletul.

Conferința în care pr. Marius Taloș ne-a vorbit despre etapele unei relații, a fost plină de umor însă a și acționat ca un ghid pentru cei care vor să facă pasul spre căsătorie împreună cu Dumnezeu. Momentele de rugăciune mi-au oferit multă liniște și pace, ajutându-mă totodată să mă întorc acasă cu multe propuneri și rezolvări. De aceea îi îndemn pe toți cei care vor să se regăsească pe sine să participe la aceste experiențe sub îndrumarea iezuiților. Vă mulțumesc! Cadăr Andrei, Iaşi

                                                                                      

Având în vedere că am fost pentru prima oară la Centrul Manresa și la o astfel de experiență pot spune că am rămas profund impresionată de fiecare moment din cele trei zile, timp în care am încercat să mă deconectez de la toate celelalte lucruri care îmi ocupă timpul.

Tema reculegerii a fost “Relațiile înainte de căsătorie”, temă care în zilele noastre este din ce în ce mai puțin discutată de tineri. Aceștia, înainte de a face pasul cel mare, consideră că au cunoscut persoana cu care își vor petrece restul vieții în 4-6 luni, însă acest lucru este imposibil. Au fost momente de comuniune cu Dumnezeu și cu ceilalți tineri prin ceea ce am trăit împreună. Nu am participat niciodată la o Liturghie în care să simt atât de puternic prezența lui Dumnezeu și să fiu atât de aproape de toți ceilalți participanți, cu toate că pe unii nici măcar nu îi cunoșteam.

În cele trei zile petrecute acolo mi-am dat seama că în viața mea există tot felul de nemulțumiri și de întrebări care nu sunt clădite pe nimic concret, ci doar pe faptul că uneori uit că omul e chemat să se dăruiască și să iasă din zona sa de confort pentru a reuși să îi ajute pe ceilalți. Acest lucru a fost foarte bine surprins în textele de la Calea Crucii, în care erau expuse adevăratele probleme ale vieții, cum ar fi: ,,Bolile incurabile și cancerul”, ,,Depresia”, ,,Avortul”, ,,Copiii soldat”, “Foamea şi setea”, ,,Traficul de persoane”. Din păcate, nu reușim să conștientizăm cât timp liber avem și cât de mult are nevoie lumea de noi. Câteodată e destul să ascultăm o persoană care e nefericită și să îi amintim mereu că ,,Zâmbetul e cea mai scurtă cale dintre două inimi” sau, pur și simplu, să-i dăruim atenția noastră, timpul nostru, o îmbrățișare, dar nu cum au făcut fariseii, ci din toată inima și cu toată dragostea.

Duminică dimineață am avut parte de o altfel de rugăciune care a avut loc în grădina Centrului unde erau pregătite citate despre iubire. Sfântul Augustin spunea: “Iubește și fă ce vrei”, oare ce vrea să transmită? Faptul că în iubire e permis orice sacrificiu sau că atunci când simțim iubirea lui Dumnezeu aproape de noi putem face ce vrem atâta timp cât El este în centrul vieții noastre? Aș repeta experiența oricând şi voi încuraja pe toţi aceea care doresc să participe la reculegere. Pînzaru Diana,Rădăuţi, SV


Datorită faptului că trăim într-o lume zgomotoasă și dezordonată, unde influențele negative se regăsesc la fiecare pas și la fiecare scroll pe rețelele de socializare, ne regăsim adesea în situația în care simțim nevoia de a ne reconecta la ceea ce este cu adevărat important, la credință, și de a ne oferi un moment de reculegere.

 Pentru mine, acel moment este reprezentat de către reculegerea pentru tineri organizată de către Centrul Spiritual Manresa.

Ca participantă  la două astfel de reculegeri, pot spune că este o experiență ce merită trăită, măcar o dată. De cum ajungi începi să te simți ca un nou membru al unei familii mari și frumoase, cei din jur ajutându-te să resimți energia locului și să intri în atmosfera acestuia.

Programul este conceput în așa fel, în cât ți- se oferă șansa de a interacționa cu ceilalți tineri, formându-se grupuri, mai mici sau mai mari, în care ai șansa de a dezbate împreună cu ei tema aleasă pentru reculegere și de a o percepe din punctul de vedere al mai multor persoane. Cu toate acestea nu este uitat nici timpul pe care ar trebui să ți-l aloci ție și îmbunătățirii dialogului cu  Dumnezeu, acest lucru fiind posibil prin meditație. Prezența meditației în program, mi-a oferit șansa de a reflecta asupra mea și a faptelor mele, astfel ajutându-mă în luarea unor decizii destul de importante pentru mine.

Prin conferințele susținute în cadrul reculegerii am învățat  să privesc anumite aspecte ale vieții de zi cu zi  în mod diferit, primind exmple reale și ascultând mărturiile personelor consacrate și a altor creștini. Am realizat că uneori sunt mult prea serioasă și că puțin umor inteligent sau măcar un zâmbet nu poate face rău nimănui, ci din contră ajută mai mult decăt aș fi crezut. Totodată cele patru ateliere, deși mi-au dat mult de gândit, m-au ajutat în a realiza cât de important este să reflectăm, împreună cu persoana de lângă noi, asupra situației înainte de a lua o decizie și, cred eu, cel mai important, să ne întrebăm mereu:,, Dumnezeu ce ar spune despre aceasta?”

Tot ce aș mai putea spune este că această experiență merită cu adevărat trăită, în profunzimea sa, măcar o dată, însă din propria experință spun că odată ce ajungi acolo nu ai vrea să mai pleci și că abia aștepți să te poți reîntoarce. Namaah Tămăşanu, Timişoara

Exprimaţi-vă opinia