Meditaţia zilei

Publicatla 15 February 2019

Vineri, 15 februarie2019
Gen 3,1-8; Ps 31; Mc 7,31-37
„Mater habebit curam”

„De fapt, credința în Dumnezeu este despre a fi pur și simplu oameni”, mă învață Părintele. – Dar nu e paradoxal? mă mir eu. Cât de greu ne e să fim oameni, când totuși suntem… oameni. Ar trebui să fie cel mai ușor lucru!

„E greu numai pentru că omul nu vrea să fie om, ci vrea să fie Dumnezeu.”

Fr. Jose Kentenich a spus o dată: „Ca să îmi întăresc încrederea de copil, voi fi mereu conștient că Tatăl meu Ceresc este atotputernic, bun și statornic. Cea mai mare preocupare a noastră să fie de a trăi fiecare moment fără îngrijorare. Această lipsă de griji nu se naște dintr-o atitudine de neglijență, ci din încrederea în Domnul. Nu suntem lipsiți de griji pentru că suntem deconectați de ceea ce se întâmplă pe pământ; ne preocupăm de lucrurile lumești cu justă măsură, dar în spatele muncii noastre să fie mereu încrederea de nezdruncinat exprimată în cuvintele: „Mater habebit curam” – Mama va avea grijă.”

Întrebare: Ce preocupare îi pot da Domnului azi?

Rugăciune:

Dragă Mamă, Îți închin tot ceea ce sunt și am. Sunt chemat(ă) să Îți dau viața mea.
Nu contează că sunt frânt(ă). Nu contează că sunt rănit(ă).
Rana mea devine o fisură care mă deschide… nu vreau să închid rana, să astup fisura.
Mulțumesc Mamă pentru că mă iubești. Îți mulțumesc că ești cu mine. Mulțumesc că mergi cu mine pas cu pas.
Îți mulțumesc că ești o mamă care niciodată nu mă va abandona în timpuri dificile.
Îți mulțumesc că ești Mama mea.

Exprimaţi-vă opinia