Meditaţia zilei

Publicatla 12 February 2019

Marți, 12 februarie 2019
Geneza 1,20-2,4a
„Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră.”

Crearea lumii ni se arată ca întâia primăvară: pământul se trezește la viață sub binecuvântarea Tatălui, cu rodnicie, și belșug.
Într-un fel, crearea omului continuă la fel cum anotimpurile transformă natura – toamna ne învață să lăsăm, iarna – să așteptăm în liniște, primăvara – să ne lăsăm reînnoiți pentru a prezenta mai bine chipul și asemănarea Creatorului, aceea de a îngriji și a iubi creația. 
Esența noastră e foarte strâns legată de contactul cu natura, însă trăim într-o lume urbanizată, privim pe geam la blocuri gri și alergăm deseori prea absorbiți de gânduri ca să observăm viața care pulsează. Oferim mai multe îmbrățișări digitale decât fizice, privim mai mult telefonul decât în ochii celui de lângă noi. Natura, rănită, dependentă de grija noastră, ne caută să o iubim.
Să ocrotim copacii, bucurându-ne de umbra lor, fructele gustoase. Să hrănim păsările pe timp de iarnă, ascultând primăvara cântecul lor de bucurie. Să avem grijă de animale, care se oferă ca hrană omului, care au grijă de casă sau ne așteaptă cu veselie după o zi de muncă. Să semănăm flori în ghiveci și să veghem cum cresc. Să privim ochii celui de lângă noi și să ne întrebăm ce simte.

Găsesc în mine dorința de a purta de grijă creației? Cum aprofundez conexiunea cu natura în contextul vieții mele?

Rugăciune

Preaînalte, atotputernice şi bunule Dumnezeu, laudă Ţie, slavă,
cinste şi binecuvântare, numai Ţie ţi se cuvin, o Preaînalte,
căci nici un om nu-i vrednic să-Ţi rostească numele.
Lăudat fii, Doamne, cu toate creaţiile Tale şi mai ales cu domnul frate Soare,
prin care Tu ne dai ziua, lumina.
El este frumos, strălucind cu mare slavă şi tot el Te întruchipează pe tine, Preaînalte.
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora Lună şi pentru Stele,
Tu le-ai pus pe cer limpezi, preţioase, frumoase.
Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru fratele Vânt,
pentru aer şi pentru nori, pentru azurul liniştit
şi pentru toate stările vremii, prin ele Tu ţii în viaţă toate creaturile.
Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru sora Apă
care-i foarte trebuincioasă şi foarte înţeleaptă, preţioasă şi castă.
Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru fratele Foc,
cu care tu luminezi noaptea, el este frumos şi jucăuş;
de neîmblânzit şi puternic.
Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru sora mama noastră Pământul,
care ne ţine şi ne hrăneşte,
care rodeşte poame felurite cu flori smălţuite şi cu ierburi.
Lăudat să fii Tu, Doamne al meu, pentru cei care iartă din dragoste pentru Tine,
care îndură boli şi încercări, fericiţi atunci când pacea o salvează,
căci prin Tine, Preaînalte, vor fi ei încununaţi.
Lăudat fii Tu, Doamne al meu, pentru sora noastră, Moartea trupească,
de care nici un om viu nu poate scăpa; nefericire celor care mor în păcat de moarte,
fericiţi cei pe care îi va surprinde împlinindu-Ţi voia,
căci cea de-a doua moarte nu-i va putea vătăma.
Lăudaţi şi binecuvântaţi pe Domnul meu,
mulţumiţi-I si slujiţi-L cu cea mai mare smerenie.

Sf. Francisc din Assisi, Cântarea fratelui soare sau a făpturilor

Exprimaţi-vă opinia