Miercuri, 17 octombrie 2018
Luca 11,42-46
„Vai vouă, fariseilor! Vai vouă, învăţaţi ai Legii!”
Atunci când lucrurile exterioare, măsurătorile și atenția la detalii mai puțin semnificative iau locul iubirii aproapelui, altruismului, bunăvoinței, grijii față de cei din jurul nostru, atunci inima noastră nu mai este îndreptată spre Dumnezeu, spre a-l iubi și a-l sluji pe El, în mod necondiționat. Aceasta este ideea pe care Isus o lansează în pericopa evanghelică de azi și asupra căreia dorește să atragă atenția. Este aceeași idee pe care Sf. Ignațiu de Loyola o pune în scris în textul Exercițiilor Spirituale: „Nu multa știință hrănește și îndestulează sufletul, ci simțirea și savurarea lăuntrică a lucrurilor”. Atunci când inima ne este unită cu Dumnezeu, atunci dorim și binele aproapelui, atunci îl iubim pe Domnul cu toată ființa noastră și îl slujim pe fratele nostru din aceeași iubire dezinteresată. Restul lucrurilor exterioare și mai puțin semnificative vor veni de la sine.
Rugăciune
Învață-mă să ascult
Învață-mă să-i ascult, o, Dumnezeule,
pe aceia care-mi sunt aproape,
familia, prietenii, colegii de muncă.
Ajută-mă să conștientizez că
indiferent de vorbele pe care le aud,
mesajul este:
„Acceptă persoana care sunt eu. Ascultă-mă.”
Învață-mă să-i ascult, Dumnezeul meu purtător de grijă,
pe aceia care sunt departe de mine –
șoapta celui fără speranță,
pledoaria celui uitat,
plânsul celui chinuit.
Învață-mă să ascult, o, Dumnezeule Mama mea,
să mă ascult pe mine.
Ajută-mă să fiu mai puțin speriat,
să mă încred în vocea interioară –
din cea mai adâncă parte a mea.
Învață-mă să ascult, Spirite Sfânt,
vocea ta –
în clipele în care sunt ocupat sau când sunt plictisit,
în certitudine, ca și în îndoială,
în zgomot și în liniște.
Învață-mă, Doamne, să ascult. Amin.
Adaptată de John Veltri SJ