Luni, 13 august 2018
Ps 148: “Cerurile şi pământul sunt pline de mărirea ta”.
Dumnezeu are o fidelitate creativă pentru tot ceea ce este bun şi bine pentru sufletul nostru. Sfântul Ignaţiu de Loyola ne invită să facem acest gest: “Omul este creat ca să-L laude, să I se închine şi să-I slujească lui Dumnezeu, Domnul nostru şi, prin aceasta, să-şi mântuiască sufletul; iar celelalte lucruri de pe faţa pământului sunt create pentru om şi ca să-l ajute în urmarea menirii cu care este creat. Prin urmare, omul trebuie să se folosească de ele în măsura în care slujesc menirii sale şi să se lepede de ele în măsura în care-i sunt o piedică în calea acesteia. De aceea, trebuie să devenim indiferenţi faţă de toate lucrurile create, în tot ceea ce este îngăduit libertăţii liberului nostru arbitru şi nu-i este oprit. În aşa fel încât să nu iubim şi să nu vrem, în ceea ce ne priveşte, mai mult sănătatea decât boala, bogăţia decât sărăcia, cinstea decât ocara, viaţa lungă decât cea scurtă, şi aşa mai departe despre toate celelalte lucruri, ci să dorim şi să le alegem doar pe acelea care ne călăuzesc spre menirea pentru care suntem creaţi (Principiul şi fundamentul, din „Exerciţii spirituale”, nr. 23) .
Ce îmi spune această frază, să-L aleg pe Dumnezeu mai mult decât propriile mele nevoi?
Rugăciune
Doamne, fă din mine un instrument al Iubirii Tale!
Acolo unde este ură, să semăn iubire,
Iertare-acolo unde este rană,
Credință, acolo unde este îndoială,
Lumină, acolo unde este întuneric,
Speranță, acolo unde este disperare,
Și bucurie, acolo unde este tristețe!
O, Stăpâne Divin, ajută-mă:
Nu doar să fiu înțeles, ci să înțeleg,
Nu doar să fiu mângâiat, ci să mângâi,
Nu doar să fiu iubit, ci să iubesc…
Căci dăruind, primim,
Iertând, suntem iertați,
Și murind, ne naștem spre Viață Veșnică!
– Sf Francisc de Assisi –
