Dadianebis_sasaxlis_naxatebi

Motto: „Nu multa știință hrănește și îndestulează sufletul, ci simțirea și savurarea lăuntrică a lucrurilor” (Sf. Ignațiu de Loyola – Exerciții spirituale 2).

Vrem să ne rugăm. Nu întotdeauna știm cum. Adesea, rugăciunea noastră ni se pare mecanică, deci aridă. Nu ne „îndestulează sufletul”. Sf. Ignațiu de Loyola a avut, acum aproape 500 de ani, o intuiție fabuloasă cu privire la felul în care rugăciunea de profunzime poate fi făcută accesibilă. Din această intuiție a luat naștere cartea Exercițiilor Spirituale. Din 1548, de când s-a tipărit prima ediție, o mulțime de suflete au experimentat „dulceața Dumnezeirii” (ES 124) prin metoda de rugăciune care apelează la IMAGINAȚIE, EMOȚII, SENTIMENTE pentru a intra într-o relație de PRIETENIE CU ISUS. Sugestiile din textul de față sunt menite să fie o invitație de a căuta această prietenie și un posibil sprijin pentru a o găsi.

În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte, pe un munte înalt, numai pe ei, şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor. 3 Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi. 4 Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Isus. 5 Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!” 6 De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese frica. 7 Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor a fost un glas: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!” 8 Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. 9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi. 10 Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă „a învia din morţi” (Mc 9,2b-10).

Cum să fac rugăciune ignațiană pe acest fragment din evanghelie? Iată câteva idei…

Înainte de toate,

  • îmi găsesc un loc liniștit și o poziție a corpului suficient de confortabilă ca să nu fiu silit să mă foiesc în timpul rugăciunii;
  • îmi stabilesc un timp fix de rugăciune (de exemplu, 20 de minute) și îmi setez o alarmă (ca să nu fiu distras de nevoia de a verifica mereu ceasul);
  • îmi pun telefonul mobil pe silent (n-a zis-o Ignațiu, dar clar ar fi zis-o!);
  • citesc cu atenție textul, închid cartea și o pun deoparte;
  • pornesc la drum cu generozitatea lăuntrică de a-L întâlni în rugăciune pe El, nu pe mine.

Pasul 1 – Rugăciunea pregătitoare

  • fac liniște (și pe dinafară și pe dinăuntru): stau cu liniștea mea preț de măcar 5 minute, atent la ritmul respirației…
  • conștientizez prezența (discretă, diafană) a lui Dumnezeu: El e aici, acum, cu mine… sunt și eu cu El?
  • „cer de la Dumnezeu, Domnul nostru, harul ca toate intențiile, faptele și lucrările mele să fie orânduite numai și numai întru slujirea și lauda Maiestății Sale dumnezeiești” (ES 46).

Pasul 2 – Compunerea locului

  • cum arată „peisajul” din scena pe care mă pregătesc să o „văd”?
  • cum arată personajele?

Pasul 3 – Harul de cerut

  • unul „universal valabil”: „cunoașterea lăuntrică a Domnului, care pentru mine s-a făcut om, ca să-L iubesc și să-L urmez mai mult” (ES 104)
  • unul personal („ceea ce vreau și doresc” – ES 48): să mă las și eu „schimbat la față” de Isus?…

Pasul 4 – Rugăciunea propriu-zisă

  • revăd mental textul (fără a-l reciti), ca pe un film: care sunt personajele? care e „scenografia”?
  • îmi activez imaginația, ca să:
    • mă „pun” și pe mine în scena din evanghelie: pot fi un privitor de pe margine, pot fi unul dintre cei trei apostoli…
    • intru în scenă cu cele cinci simțuri: ce văd? ce aud? ce miros? ce simt? ce gust? Aud vocile apostolilor… glasul Tatălui… al lui Isus (cum sună vocea lui Isus?)… Cum arată albul cel mai alb de pe lume? Poate simt adierea vântului de pe munte sau arșița soarelui… Poate simt mirosul ierbii…
  • rămân pe loc când am găsit ceea ce sufletul meu caută… și savurez îndelung ceea ce văd, aud, miros, simt…

Pasul 5 – Închei cu un Dialog

  • vorbesc cu Isus „pur și simplu, așa cum un prieten vorbește cu altul” (ES 54) – nu cu texte prefabricate, ci pornind de la cele trăite în rugăciunea mea: îi pot mulțumi pentru timpul petrecut împreună, îl pot ruga să rămână cu mine în „schimbările la față” de care am nevoie în viața mea…

NB: Pentru aprofundarea modurilor de rugăciune din cartea Exercițiilor Spirituale, precum și pentru un discernământ corect al celor experimentate în rugăciune, se recomandă îndrumare ignațiană personalizată.

Claudia Stan