sdr

sdr

Un salut și o îmbrățișare la toată lumea! Sunt Iosif și am participat pentru prima dată la o întâlnire Magis la Centrul Manresa din Cluj, unde am fost repartizat la atelierul de dans contemplativ. Pot spune că a fost uimitor și în continuare voi explica și de ce.

In primul rând vreau să fac cunoscut faptul că eu provin dintr-un mediu în care Dumnezeu și dansul cu greu pot sta împreună. Sunt două realități complet diferite ce nu se îmbină deloc. De adăugat este și faptul că eu sunt la seminar, un loc în care am învățat să mă rog cuminte în genunchi. De aceea rugăciunea mea cu Dumnezeu se limita la cuvinte. In momentele particulare de rugăciune încercam și câte un mic gest, dar parcă „religia” nu îmi permitea mai multă expresivitate corporală. Îmi spuneam că doar prin cuvinte și prin efortul interior pot sta de vorbă cu Dumnezeu. În zilele petrecute la Magis, însă, am descoperit că pot comunica cu Dumnezeu și prin gesturi și mișcare, cu alte cuvinte, pot sta în prezența lui prin dans. Până acum îmi era imposibil să mi-l imaginez pe David dansând în momentul mutării Arcei Domnului și în același timp să aducă laudă lui Dumnezeu. Acum, însă, lucrurile sunt mult mai clare. Am descoperit că omul poate lua legătura cu Dumnezeu, că se poate ruga dansând și că poate dansa în timp ce se roagă. De asemenea, cu cât dansează mai bine, se roagă mai bine; cu cât își implică toată ființa cu atât este mai mult în prezența lui Dumnezeu.

În al doilea rând aș vrea să spun că, cu toate că am optat pentru dans contemplativ, mă așteptam să fie un dans pe perechi și mare mi-a fost surpriza când am văzut că, aparent, lucrurile nu au fost așa, ci la toate dansurile am stat în cerc. Spun aparent pentru că la acest atelier a fost nevoie să îmi descopăr partenerul. Acesta a fost mereu prezent. Este vorba de Dumnezeu care a stat mereu în centru; este cel care ne-a însoțit fiecare pas, fiecare gest și chiar fiecare greșeală.

În al treilea rând aș vrea să vă mărturisesc că am plecat de acasă cu cartea „Pelerinul Rus” lăsată pe birou. În aceasta se relatează cum un călugăr era preocupat de îndemnul apostolului de a se ruga neîncetat. Această preocupare a devenit și preocuparea mea și, chiar dacă nu am reușit să o pun în aplicare, totuși în aceste zile, am reușit să o transform într-o activitate, astfel încât un timp din viața mea – uneori mai lung, alteori mai scurt – să devină rugăciune, să devină timp petrecut în prezența Domnului.

Închei aceste cuvinte cu un îndemn adresat fiecărui tânăr de a participa la aceste întâlniri Magis. Sunt ocazii speciale în care îl putem întâlni pe Dumnezeu și putem sta mai mult în prezența lui. Este o posibilitate în care cei care doresc mai mult de la viață, să aibă parte de mai mult.

 

Iosif Fechet

Exprimaţi-vă opinia