Făclii și călăuze din Societatea lui Isus

 Fericitul Jan Beyzym, preot

 

Comemorează: Beyzym

Părintele Jan Beyzim S.J. s-a născut la 15 mai 1850 în localitatea Beyzimy Wielkie din actuala Ucraina. Intrat în noviciatul Societății lui Isus la Stara Wiés pe data de 10 decembrie 1872, a fost hirotnit preot la 26 iulie 1881, primind cea dintâi misiune ca educator în școlile din Tarnopol și Chyrôw.

De-a lungul acestor ani petrecuți ca educator, a simțit o dorință mereu crescândă de se pune în slujba bolnavilor de lepră. Astfel, cu permisiunea Părintelui General Luis Martin a ajuns la Madagascar în 1898, luând parte la munca apostolică a iezuiților francezi.

Părintele Beyzim a fost repartizat în leprozeria din Ambahivuraka lângă Tananarive. Acolo trăiau 150 de leproși într-o mizerie materială și spirituală extremă, decimați de foamete și de boală, lipsiți de îngrijirea medicală elementară. Într-una scrisorile sale scria : „trăiesc zi și noapte cu cei bolnavi”, adăugând că, în ciuda desfigurării lor, leproșii „nu încetează să fie frații și surorile noastre, având nevoie de atenția noastră”. Timp de treisprezece ani avea să se li se dăruiască cu toate forțele sale, cu toate înzestrările sale, cu toata inima sa. Din ofertele adunate în special de la conaţionalii săi din patrie şi de la cei emigraţi în afara ei, a construit la Marana un spital special pentru 150 de bolnavi, pentru a-i îngriji şi a le oferi speranţă. Acest spital există şi astăzi, şi este dedicat Sfintei Fecioare de la Czestochowa.

Epuizat de munca ce depăşea puterile sale, Pr. Beyzym a murit la 2 octombrie1912, în faimă de eroism şi sfinţenie. Moartea nu i-a permis să-şi împlinească dorinţa ascunsă de a merge la Sachalin, pentru a desfăşura muncă misionară printre cei condamnaţi.

A fost beatificat de papa Ioan Paul al II-lea în 2002.

Este sărbătorit în calendarul Societăţii lui Isus la 12 octombrie.

 

Reține:

Întreaga lui viață a avut înaintea ochilor ceea ce Sfântul Ignațiu cerea tuturor membrilor Societății lui Isus: mereu mai marea mărire adusă lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor. În acest sens, pr. Beyzim însemna : acolo este patria mea unde putem nădăjdui mereu mai marea mărire adusă lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor. Puțin contează unde trăim – la Ecuator sau la Polul Nord. Ce contează într-adevăr este să trăim în slujba Domnului Isus ca mereu al sfintei noastre Societăți. Cer acest har atât pentru mine cât și pentru draga noastră Provincie în întregimea ei (scrisoare din 28.05.1910).

În încercări, își afla mângâierea în rugăciunea sf. Ignațiu: „Ia-mi, Doamne și primește…”, recitând-o de mai multe ori pe zi, după care obișnuia să spună: Har Domnului, totul pare mai bine acum!

 

Aprofundează:

Liturgia delle Ore della Compagnia di Gesù, Curia Generalizia, Roma, 2007.

http://www.vatican.va/news_services/liturgy/saints/ns_lit_doc_20020818_beyzym_en.html

http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=153

Exprimaţi-vă opinia