Reprezentanți ai comunității venezuelene din Italia în Piața Sfântul Petru, la rugăciunea „Angelus” – ANSA


 RV – 16 iulie 2017. Parabola semănătorului, din Evanghelia după sfântul Matei, capitolul 13, s-a aflat în centrul catehezei papei Francisc de duminică, din cadrul rugăciunii „Angelus”, rostită de pontif împreună cu pelerinii adunați în Piața Sfântul Petru. Explicând parabola, papa Francisc a oferit încă de la început o cheie de lectură, evidențiind faptul că această pildă ne privește mai ales pe noi:
 Papa Francisc: «Semănătorul este Isus. Observăm că, prin această imagine, El se prezintă asemenea cuiva care nu se impune, ci se propune; nu ne atrage prin cucerire, ci prin dăruire. El împrăștie cu răbdare și generozitate Cuvântul său, care nu este o cușcă sau o cursă, ci o sămânță care poate aduce rod. În ce mod? Dacă noi o primim.»

«De aceea»  –  a continuat pontiful  – «parabola ne privește mai ales pe noi, vorbind de fapt mai mult despre teren decât despre semănător. Isus efectuează, per a spune astfel, o „radiografie spirituală” a inimii noastre, care este terenul asupra căruia cade sămânța Cuvântului. Inima noastră, asemenea unui teren, poate fi bună, și atunci Cuvântul aduce rod, dar poate fi și dură, impermeabilă.»

Ilustrând tipurile de teren care se situează la extreme –  terenul cel bun, care aduce roade și strada bătătorită și impermeabilă care face ca sămânță să sară înafara lui – pontiful s-a oprit și asupra terenurilor „intermediare” – unul pietros și altul plin de spini, unul al inimilor superficiale, altul al inimilor care ascultă Cuvântul doar când vor, când le este pe plac. Dacă în primul teren, cel pietros, sămânța care încolțește nu reușește să-și adâncească rădăcinile, planta vestejind repede din cauza soarelui, nici în terenul plin de spini sămânța nu ajunge să aducă rod, căci planta, crescând, este  înăbușită de ciulini.
Papa Francisc: «Dragi frați și surori, Isus ne îndeamnă azi să privim înlăuntrul nostru: să mulțumim pentru terenul bun și să ne implicăm pentru îmbunătățirea terenurilor care nu sunt deocamdată bune. Să ne întrebăm dacă inima noastră este deschisă să primească, cu credință, sămânța Cuvântului lui Dumnezeu. Să ne întrebăm dacă în noi, pietrele trândăviei sunt încă numeroase și mari; să individualizăm și să chemăm pe nume ciulinii viciilor. Să găsim curajul să recuperăm pe îndelete terenul, ducând la Domnul – prin spovedanie și rugăciune – pietrele și ciulinii noștri. Făcând astfel, Isus – Bunul Semănător – va fi fericit să împlinească ceea ce mai trebuie adăugat: purificarea inimii noastre, înlăturând pietrele și spinii care sufocă Cuvântul său.»

După rugăciunea Angelus, Sfântul Părinte a adresat un salut special comunității catolice venezuelene din Italia, asigurând încă o dată de rugăciunea sa pentru iubita lor Patrie.

RV/AM

Exprimaţi-vă opinia