Făclii și călăuze din Societatea lui Isus

Sfântul Alois de Gonzaga, călugăr

 

Aloisius_von_Gonzaga4

Comemorează:

S-a născut într-un castel dintre Mantova și Brescia, într-o familie nobilă, fiind primul născut în familia lui Ferrante Gonzaga, marchiz de Castilia și aparținând renumitei case de Gonzaga. Ca prim născut, Alois avea să moștenească titlul de marchiz al tatălui său, fapt pentru care a primit o educație militară, dar a studiat de la o vârstă fragedă artele și limbile străine.

La opt ani este trimis în Florența, unde se îmbolnăvește la rinichi, boală ce îl urmărește toată viața. Pe timpul convalescenței citește viețile sfinților și petrece mult timp în rugăciune. La 9 ani, în fața altarului Preasfintei Fecioare Maria, depune vot de castitate permanentă. Trăiește timp de mai mulți ani în Spania, printre pajii Mariei de Austria, însă adoptă o viață ascetică și dorește să intre în Societatea lui Isus.

După o lungă luptă și insistențe, obține de la tatăl său permisiunea de a renunța la viața de curte a epocii fastuoase în care trăia și în anul 1587 intră în Societatea lui Isus, în noviciatul din Roma. L-a avut conducător spiritual pe sfântul Robert Bellarmino. Starea de sănătate i s-a înrăutățit în timp. La declanșarea epidemiei de ciumă, se pune imediat la slujirea celor săraci și suferinzi. Epuizat de oboseala acumulată în urma slujirii celor săraci și în suferință, moare la Roma în anul 1591. A fost canonizat în anul 1726 de către Benedict al XIII-lea și în anul 1729 a fost proclamat patron al tinerilor, în special a studenților.

Alois a fost un exemplu pentru spiritul său de sacrificiu și iubirea sa față de cei mai defavorizați.

Este sărbătorit în calendarul Societății lui Isus la 21 iunie.

Reține:

Din ultima scrisoare a lui Alois către mama sa:

Vă mărturisesc că mă minunez și mă pierd în bunătatea divină, mare fără capăt și fără fund, unde mă cheamă pentru veșnica odihnă chiar și pentru aceste mici și scurte suferințe; mă invită și mă cheamă din cer la binele absolut, pe care atât de mult l-am căutat și îmi promite fructul acelor lacrimi pe care de-abia le-am semănat.

 

Cel care cade într-un păcat, oricât de mic ar fi, trebuie să se ridice imediat, să se pună înaintea Domnului pentru a cere iertare și har de a nu mai comite acel păcat vreodată.

Nu trebuie să ne temem vreodată că îngerii, care sunt păzitorii noștri în prezent, vor deveni acuzatorii noștri în ziua judecății.

 

Aprofundează:

Gheorghe Fireza, Sfinții și fericiții din Societatea lui Isus, Editura Provinciei Române S.I., București, 1940.

In Cristo Gesù. Profili spirituali dei Santi e Beati della Compagnia di Gesù, Editrice Ancora Milano, 1974.

Liturgia delle Ore della Compagnia di Gesù, Curia Generalizia, Roma, 2007.

Exprimaţi-vă opinia