Făclii și călăuze din Societatea lui Isus

 

Sfântul Ioan de Brito, preot, jesuit239084

apostolul Madurei (1647-1693),

fer. Rudolf Acquaviva, preot (1550-1583)

și însoţitorii, martiri

 

Comemorează:

Se amintesc în această zi o mulţime de sfinţi şi fericiţi martiri ai Societăţii lui Isus, ucişi datorită credinţei lor, în timpul misiunilor. Aceştia sunt: Ioan de Brito, Rudolf Acquaviva şi 4 însoţitori, Francisc Pacheco, Carol Spinola şi 31 de însoţitori şi Iacob Berthieu.

Sunt sărbătoriți în calendarul Societății lui Isus la 4 februarie.

 

Ioan de Brito a fost un portughez născut într-o familie de frunte. Fiind paj la curtea regală şi-a păstrat nevinovăţia cu multă grijă, câştigând încă de pe atunci titlul de “sfânt”. Recuperându-se după o boală gravă prin mijlocirea sf. Francisc Xaveriu, Ioan a dorit să-i fie tovarăş în Societatea lui Isus. A intrat astfel în ordin şi după încheierea studiilor a cerut să fie trimis în Madurai, parte a Indiei Răsăritene, pentru a vesti Evanghelia păgânilor. A avut o activitate înfloritoare, convertind multe persoane la creştinism, în suferinţe şi osteneli. După 14 ani de muncă apostolică a fost închis şi apoi alungat. Superiorii îl trimit în Europa unde îi fusese cerut să prezinte un bilanţ al misiunii. Dar preotul care se hrănea numai cu orez fiert şi ierburi reuşeşte să revină în India, culegând succese mai mari, botezând într-o singură zi 12.000 de păgâni, împreună cu regele lor. Acest lucru i-a înfuriat pe preoţii păgâni, care îl capturează pe Ioan, îl torturează şi mai apoi îl decapitează. La vestea martirizării fiului său, mama lui Ioan îmbracă haine de sărbătoare, îşi împodobeşte casa, mulţumind lui Dumnezeu că a învrednicit-o să fie mama unui martir.

A fost canonizat de Papa Pius al XII-lea în 1947.

 

Rudolf Acquviva, fiul unui duce din Italia, era înrudit cu Sf. Alois de Gonzaga, fiind la rândul său principe. Încă de mic copil era considerat asemeni unui îngeraş de către cei din jurul său. Este un tânăr exemplar, slujind celor săraci şi ajutând oricând era nevoie. Refuză orice titlu nobil, precum şi slujirea la curtea papală, Rudolf intră în Societate la 18 ani, sub îndrumarea Sf. Francisc Borgia şi făcând noviciatul la Roma împreună cu Sf. Stanislau Kostka. La 12 zile după ce este sfinţit preot, pleacă în India pentru evanghelizarea păgânilor, la început în Goa ca profesor, apoi în Hindustan unde nu a cules roade şi în final la Salsette. Acquaviva, în ciuda caracterului său blând, era un orator îndârjit, astfel încât vorbele lui îi deranjau în special pe hinduşi. Atât el cât şi ceilalţi însoţitori ai săi îl invocau mereu pe Sf. Francisc Xaveriu, apostolul Indiilor, în misiunile lor. După doar cinci ani de muncă, Rudolf şi însoţitorii săi primesc cununa martiriului, suferind torturi şi o moarte brutală, pe care însă le-au primit cu drag şi rugăciune pentru călăii lor. Trupurile le-au fost aruncate într-o fântână murdară, de unde creştinii din Goa le-au scos şi le-au păstrat.

Au fost beatificaţi de Papa Leon al XIII-lea în anul 1893.

 

 

Reține:

Din locul unde fusese întemniţat, conştient de moartea violentă care îl aştepta din cauza iubirii faţă de Dumnezeu, Ioan de Brito i‑a scris cu o bucată de cărbune unui confrate iezuit: “Speranţa de a avea parte de această fericire m‑a făcut să mă întorc de două ori în India.” Tot el obişnuia să scrie în corespondenţe: “Nu poţi aduce o mai nobilă jertfă, decât ca să te supui voinţei lui Dumnezeu.

Ultimele cuvinte ale lui Rudolf au fost: “Iartă-le, Doamne! Sf. Francisc Xaveriu, roagă-te pentru mine! Doamne ia-mi sufletul.

 

Aprofundează:

Gheorghe Fireza, Sfinții și fericiții din Societatea lui Isus, Editura Provinciei Române S.I., București, 1940.

Liturgia delle Ore della Compagnia di Gesù, Curia Generalizia, Roma, 2007.

William V. Bangert SJ, Istoria iezuiţilor, Ed. Ars Longa, Iași, 2001.

http://www.jesuit.org.sg/html/companions/saints.martys/july/rudolph.acquaviva.html

Exprimaţi-vă opinia