Ați trăit vreodată 2 zile înconjurați fiind numai de oameni sfinți? Nici eu! Dar de oameni care vor să devină sfinți, da. Și ah! Așa-s de frumoși! Oameni dintr-aceia care trăiesc cu entuziasm, vorbesc blând, iubesc frumos. Oameni veșnic îndrăgostiți de bine, de frumos, de adevăr. Oameni îndrăgostiți de oameni și de bucuria de a-i vedea fericiți. Oameni așa de diferiți și totuși uniți, ghidați spre Centrul Manresa, pentru reculegerea tinerilor, de aceeași dorință: a învăța să fie generoși. Am învățat, văzând la ceilalți, că generozitatea înseamnă a ne adapta la oameni și la nevoile lor, mai mult decât a ne adapta planurilor noastre; a fi prezenți cu și pentru oameni.
Cred că generozitatea este să-ți placă până la nebunie să-i vezi pe ceilalți fericiți, să fi îndrăgostit de fericirea lor și asta va hotărî totul, tot ce vei face, ce vei iubi, ce vei fi. Mergând spre locul întâlnirii mi-am amintit că acum un an am călcat pentru prima dată pe plaiuri clujene, ignațiene… E așa de frumos să găsești aceleași suflete dragi, același spirit de înnoire, prospețime, creștere. Aici parcă e mereu primăvară, e mereu Buna Vestire!
Îți mulțumesc, Tăticule, pentru acest an plin de trăiri greu de exprimat în cuvinte, plin de oameni generoși cu iubirea și timpul lor; un an cu spiritualitate ignațiană și cu mult MAGIS. Mulțumim pentru toate acestea și pentru toate lucrurile pentru care am uitat să-ți mulțumim. Dă-ne curaj și statornicie în a-ți trăi generozitatea!
Benedicta Toma