CALEA UCENICULUI (22)

Publicatla 17 October 2016

BUNAVESTIRE LA MĂNĂSTIRE
CALEA UCENICULUI

 

22. FIŢI ATENŢI CE AUZIŢI  (Mc 4, 21-25)

21 Şi le-a spus: „Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă pe candelabru? 22

Căci nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit, nici secret care să nu vină la lumină.

23Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte”.

24 Apoi le-a spus: „Fiţi atenţi ce auziţi: cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vi se va da în plus.

25Căci celui care are i se va da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are”.

 

 

Mesajul în context

Această parabolă a luminii arată calităţile acestei vieţi: inteligenţa, căldura şi iubirea.

Fiţi atenţi ce auziţi!” Isus ne invită să ne îndreptăm atenţia, adică privirea, spre ceea ce ascultăm. Dar cum se poate privi un cuvânt?! Da, suntem chemaţi să-l vedem pe el, Cuvântul Tatălui, identitatea deplină între ceea ce este şi ceea ce spune. Contemplându-l pe Isus în cuvânt şi a cuvântului prin el, înţelegem misterul Împărăţiei.

Dacă mai înainte vorbea despre sămânţă, acum vorbeşte despre lumină – o altă realitate pentru a ilusta misterele cereşti. Început al creaţiei, principiu de viaţă şi de inteligenţă, lumina este mai mult decât un atribut al lui Dumnezeu. El este lumina şi în el nu este întuneric (1In 1,5); cuvântul său este făclie pentru paşii noştri (Ps 119,105). Însuşi Isus se proclamă lumina adevărată a lumii care a venit ca să lumineze pe orice om (In 8,12; 1,9).

Prin aceste parabole, Isus ne spune că împărăţia lui Dumnezeu nu se impune niciodată cu o evidenţă prepotentă, ci este propusă cu discreţie şi modestie. De fapt, lumina lui Dumnezeu rămâne un nor obscur pentru ochii noştri. Cuvântul său luminează, dar ne şi tulbură, dezvăluind opacităţile noastre.

Isus se prezintă lumii nu într-un mod spectaculos – aşa cum ar dori ai săi (In 7,4) –, ci pe un ton umil. Se fereşte să iasă în evidenţă, fuge de publicitate.

În viaţa lui există o tensiune pe care noi nu o putem înţelege: el este lumină, dar stă sub obroc; este revelaţie, dar e secretă; este manifestare, dar rămâne ascunsă. Avem de-a face cu un contrast divin, în care Domnul se face văzut, însă întotdeauna sub semnul opus aceluia pe care îl aşteptăm noi. Căci lumina lui va străluci din plin numai de pe cruce. Acesta e candelabrul de unde se va arăta tuturor, revelând identitatea sa şi a lui Dumnezeu.

Celui care îi spune că a sosit ceasul să se facă cunoscut (vv. 21-22), Isus îi răspunde că este ceasul să ne punem să-l ascultăm bine, pentru a-l cunoaşte (vv. 23-25).

 

            Isus e lumina şi viaţa lumii. Dar numai în ascunzătoarea crucii îşi va descoperi secretul, care este misterul lui Dumnezeu.

           Ucenicul îl ascultă şi îl contemplă, lăsându-se pătruns de el, într-o atitudine de credinţă şi de acceptare pe care Dumnezeu o umple cu darul său.

 

Pusă într-un loc înalt, candela distruge întunericul nopţii. Acţiunea lui Isus şi cuvintele sale ar trebui să fie puse undeva sus, la vedere, ca să-i lumineze pe toţi. Cum de nu caută să fie cineva, să aibă parte de stimă, faimă, succes? „Nimeni nu face ceva în ascuns când vrea să fie cunoscut. De ce se fereşte când toţi îl caută, de ce nu ştie să profite de ocazii, de ce nu-şi foloseşte puterile? Isus vrea păstrarea identității Împărăţiei. „Când voi fi înălţat, veţi cunoaşte că Eu sunt” (In 8,28).

Cum ? – Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte”: Ce?

 

 

Exerciţiu

1. Intru în rugăciune, aşa cum s-a arătat în Introducere.

2. Mă reculeg, luând aminte la locul descris: marea, locul unde Isus spune parabolele Împărăţiei.

3. Cer ceea ce vreau: să-l privesc, pentru a pricepe misterul ascunderii sale.

4. Meditez la cuvintele lui Isus, văzând cum le-a împlinit şi, cum, din ascunzişul crucii, a dezvăluit taina lui Dumnezeu.

 

 

De notat:

candelă (lumină) ureche/ascultare
taină privire
manifestare măsurare
ascuns a avea/a da

 

 

Pasaje utile:

 

– 1Sam 16,1-13;

– Ps 113;

– 1Cor 1,26-30;

– In 8,12; 12,32.

22

Exprimaţi-vă opinia