Mi-e drag MAGIS-ul. Uneori până la lacrimi, alteori până la nebunie. Mi-s dragi oamenii prin care MAGIS mi s-a făcut și mie cunoscut.  Mă întrebam cum se poate ca timpul să treacă și darul să rămână. Privind la acești oameni, am și găsit răspunsul: darul rămâne doar când este dat mai departe. Ne aparține doar ceea ce dăruim. Nu e un lucru tocmai ușor să dai mereu mai departe ceea ce primești, ceea ce faci, ceea ce ești.

DSC09440
Conferințele, predicile, cântările și tot ce-i cuvânt ne vorbește despre a da fără a cântări, fără a calcula prețul. Însă ce e mult mai MAGIS decât atât e că acești oameni chiar trăiesc ceea ce vorbesc, ceea ce predică, ceea ce cântă. Ce poate fi mai MAGIS decât propriul exemplu?
Îmi place până la nebunie și mă bucură atât de mult să descopăr pe zi ce trece că îl putem lăuda pe Dumnezeu prin tot ceea ce facem, fie că finisăm sau vopsim lemnul, că jucăm volei sau darts sau că ne cățărăm pe funii, că montăm un cort legați la ochi, că ascultăm muzică sau cântăm, fie că dansăm sau croșetăm, că dăm primul ajutor sau căutăm comori. Fie că mergem împreună sau singuri, că ne rătăcim sau ne regăsim, sau când vorbim cu oamenii din jurul nostru. Când îi înveselim pe cei triști și când ne lăsăm înveseliți de bucuria altora. Când împărtășim între noi ceea ce trăim, când ne rugăm împreună și când mulțumim. Când depunem efort și când ne relaxăm, când visăm, când dăm o mână de ajutor și când ne lăsăm ajutați de ceilalți. Când râdem de-i molipsim și pe ceilalți, când, deși legați la ochi, simțim simfonia inimilor. Toate acestea sunt dovada că a face “Totul spre mai marea glorie a lui Dumnezeu” chiar e posibil.

DSC00074

Sunt așa niște experiențe minunate, niște trăiri despre care tind să cred că numai la MAGIS se întâlnesc. E așa o atmosferă ce te duce cu gândul la Rai și la bucuria din el. Dacă aici e așa de frumos, cum să nu mă întreb, uimită, cum arată lumea de o mie de ori mai bună și mai frumoasă care ne așteaaptă…?

Benedicta Toma

Exprimaţi-vă opinia