CALEA UCENICULUI (6)

Publicatla 27 November 2015

BUNAVESTIRE LA MĂNĂSTIRE
CALEA UCENICULUI

6. TACI !

21Au venit la Cafarnaum. Și îndată, în [zi] de sâmbătă, a intrat în sinagogă și-i învăța. 22Și erau uimiți de învățătura lui, pentru că el îi învăța ca unul care are autoritate și nu în felul cărturarilor. În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat, zicând „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”. 25Dar Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci și ieși din el!”

26Iar duhul necurat, scuturându-l și strigând cu glas puternic, a ieșit din el. 27Atunci toți au fost cuprinși de teamă încât discutau între ei, zicând: „Ce-i asta? O învățătură nouă dată cu autoritate! El poruncește până și duhurilor necurate și ele i se supun”. 28Și îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.

 

 

Contextul mesajului (Mc 1,21-28)

 

Taci! spune Isus spiritului necurat. Cuvântul său are puterea de a smulge din noi spiritul rău. Cu acest exorcism începe prima zi ’’mesianică’’. Marcu ne spune acum în sinteză ce face Isus pentru noi: cu forța cuvântului său ne eliberează de rău (vv. 21-28) și ne face liberi în favoarea binelui (vv. 29-31). Acțiunea sa nu va fi restrânsă, ci mai degrabă multiplicată de întunericul pe care îl întâlnește (vv. 32-34) și în inacțiunea nopții din comuniunea cu Tatăl va căpăta forța de a merge în altă parte (vv. 35-39). În cadrul unei zile de sâmbătă ne este oferit un ansamblu de activități: programul său mesianic. La început ne amintește de învățătura sa. Cuvântul, principiul creației, este cu adevărat principiul răscumpărării. Un cuvânt care are puterea să ne miște ca să-l urmăm şi, primul efect asupra celor care-l urmează, este eliberarea de spiritul rău.

Răul își are originea în minciună. Adevărul îl dezmințește și îl dizolvă. Exorcismul pus la început are o valoare programatică: toată activitatea lui Isus are ca scop eliberarea omului de spiritul răului, care îl ține rob. Este numit ’’spirit necurat”, care are de- a face cu moartea, contrariul Spiritului lui Dumnezeu care iubește viața (Înț 11, 26). Este spiritul care întinde curse (v. 12 s), ’’dușmanul cuvântului’’ (4,15) prin minciuna care-l îndepărtează pe om de El, viața lui. De aceea gândirea omului este numită satanică (8,33). Satana își are chipul său invizibil în bogăția care seduce (4,19; 10,22-25); este acela care posedează, deposedează și torturează omul; este acuzatorul, cel care dezbină, răufăcătorul, tentatorul, principele întunericului, părintele minciunii (In 8,44). După păcat, totul este pus în mâinile sale (Lc 4,6). În Gen 3 se descrie acțiunea sa ca o abilă manipulare, care-l conduce pe om să-și facă rău sie însuși. Începe avansând posibilitatea neîncrederii în Dumnezeu, sugerându-ne o falsă imagine. Abandonând izvorul propriului eu, omul îşi pierde propria identitate, o caută în ceea ce îl îndepărtează mai degrabă de sine: avuția, puterea, aparența. De aici se naște insatisfacția mereu crescândă, singurătatea, angoasa mortală, dorința de a se salva cu propriile forţe; creşte egoismul insațiabil, nedreptatea, lupta și restul. Tot acest rău, odată înfăptuit, rămâne, se solidifică și se organizează în structuri multiplicatoare de neliniște. Acest rău nepermis nu este situația noastră definitivă. Isus a venit ca să defatalizeze istoria și să o restituie mâinilor noastre; arătându-ne astfel realitatea noastră de fii şi fiice ale lui Dumnezeu care este Tată. De aceea exorcismele sunt semnul venirii Împărăției.

Lupta începută cu botezul, care este şi prima exorcizare, durează toată viața și va culmina pe cruce; acolo omul, descoperind cine este Dumnezeu pentru el, va învinge pentru totdeauna minciuna satanei.

Isus este cuvântul puternic al lui Dumnezeu; este cuvântul adevărului care îl restituie pe om lui însuși eliberându-l de rău și făcându-l liber ca să facă binele.

Ucenicul este acela care simte cuvântul lui Isus ca fiind îndreptat spre sine şi care îi eliberează dorințele și rezistențele spre bine.

 

 

Exercițiu

 

1.Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.

2. Mă reculeg luând aminte la locul descris: sinagoga din Cafarnaum.

3. Cer ceea ce vreau: identificându-mă cu ascultătorii și cel posedat, cer să experimentez puterea cuvântului Său în inima mea, ca să mă pot elibera de dușmanul meu.

4. Trăgând folos, văd, ascult și privesc persoanele: cine sunt, ce spun, ce fac. Confrunt reacțiile posedatului cu ale mele în fața Cuvântului lui Dumnezeu.

 

 

 

De notat:

Învățătura cu autoritate Ai venit să ne pierzi?
Uimirea Taci și ieși!
Spiritul necurat

 

 

 

 

Pasaje utile:

 

  • Is 55, 10 urm;
  • Evr 4, 12 urm;
  • Mc 5, 1-20; 9, 14-27.

 

——————————————————–

6

Exprimaţi-vă opinia