20.01.2015, Roma (Catholica) – Papa Francisc va prezida duminică, 25 ianuarie 2015, celebrarea Vesperelor în Bazilica San Paolo fuori le mura, cu ocazia Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, care se desfăşoară în perioada 18-25 ianuarie. Tema Săptămânii de rugăciune din acest an preia cuvintele lui Isus din dialogul cu femeia samariteană: „Dă-mi puţină apă să beau” (Ioan 4,7). În vederea SRUC 2015, Cardinalul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, a publicat în ediţia de duminică, 18 ianuarie 2015, a cotidianului L’Osservatore Romano, o amplă meditaţie teologică intitulată „Ecumenismul spiritual al convertirii”. koch

În Biserica Romei, notează Cardinalul Koch, conform Radio Vatican, SRUC se încheie cu celebrarea rugăciunii Vesperelor în Bazilica San Paolo, la celebrarea prezidată de Episcopul Romei participând şi reprezentanţii celorlalte Biserici şi Comunităţi ecleziale creştine. Această consolidată tradiţie de rugăciune pentru unitatea creştinilor din interiorul comunităţii ecumenice a fost lansată de Fericitul Paul al VI-lea la 4 decembrie 1965. În acea zi, cu puţin timp înainte de încheierea Conciliului Vatican II, Papa i-a invitat pe observatorii ecumenici la o celebrare liturgică în Bazilica San Paolo fuori le mura. A fost prima rugăciune publică pentru unitatea creştinilor prezidată de Papa în interiorul comunităţii ecumenice.

„Printr-o atare rugăciune solemnă pentru unitatea creştinilor, Fericitul Paul al VI-lea realiza concret ceea ce decretul Unitatis redintegratio al Conciliului Vatican II arătase drept centru vital al oricărui efort ecumenic, şi anume, ‘ecumenismul spiritual’, considerat ‘inima întregii mişcări ecumenice’… Dacă luăm în serios această dimensiune spirituală”, continuă Cardinalul Koch, „vom înţelege cu uşurinţă că această mişcare de rugăciune de peste o sută ani nu este doar un simplu început care ţine de trecut şi pe care îl putem lăsa în urmă ci, mai degrabă, un început care continuă să meargă odată cu noi şi astăzi şi care trebuie să însoţească orice efort ecumenic. Căci nu poate să existe un adevărat ecumenism care să nu fie înrădăcinat în rugăciune, din moment ce rugăciunea pentru unitatea creştinilor este şi va rămâne întotdeauna inima pulsantă a drumului ecumenic.”

„Prin rugăciunea pentru unitatea creştinilor, ecumenismul se conformează cel mai mult la voinţa Domnului, care în Rugăciunea sacerdotală (Ioan 17) s-a rugat pentru unitatea discipolilor Săi… Isus îşi doreşte unitatea discipolilor Săi cu un obiectiv explicit: ‘Încât să cunoască lumea că Tu m-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei aşa cum m-ai iubit pe Mine’ (17,23). Aceste cuvinte ne arată că unitatea discipolilor nu este un scop în sine, ci foloseşte la cimentarea credibilităţii misiunii lui Isus Cristos şi a Bisericii Sale în lume.”

„O Biserică misionară trebuie să fie o Biserică angajată în ecumenism şi o Biserică angajată în ecumenism constituie premisa unei Biserici misionare. Pentru ca ecumenismul şi rugăciunea să se consolideze reciproc, este necesară convertirea. Iată motivul profund pentru care Vesperele de la încheierea SRUC se celebrează… în sărbătoarea Convertirii Sf. Apostol Paul. După cum Sf. Paul a experimentat transformarea cea mai adâncă a vieţii sale pe drumul Damascului la întâlnirea cu Cristos cel înviat şi, în virtutea acestei convertiri, a devenit un mare misionar al Evangheliei lui Isus Cristos, la fel şi noi putem găsi acea unitate care ne este dăruită în Cristos numai dacă împreună ne convertim la Isus Cristos.”

Cardinalul Kurt Koch aminteşte şi de „evenimentul memorabil de la 7 decembrie 1965″, când „în catedrala Sf. Gheorghe din Fanar şi în Bazilica San Pietro de la Roma, a fost dată publicităţii o Declaraţie comună, semnată de Patriarhul ecumenic Athenagoras şi de Episcopul Romei, Papa Paul al VI-lea”, privind ridicarea sentinţelor de excomunicare reciprocă. „Atare gest de valoare istorică este, alături de prima celebrare ecumenică de la Roma, al doilea mare eveniment care a avut loc în 1965 şi, după trecerea a 50 de ani, merită să fie amintit şi păstrat în conştiinţa colectivă. Acesta constituie, de fapt, punctul de plecare al procesului de reconciliere şi dialog dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe.” „Aniversarea ambelor evenimente din 1965 ne aduce aminte că ecumenismul este o mişcare de rugăciune şi o mişcare de convertire, şi că astfel trebuie să rămână şi în zilele noastre.”

Sursa: Radio Vatican

Exprimaţi-vă opinia