18.01.2015, Manila (Catholica) – Papa Francisc i-a spus unui fost copil al străzii din Filipine, Glyzelle Palomar, care a întrebat de ce Dumnezeu permite suferinţa copiilor, că întrebarea ei înlăcrimată arată că creştinii trebuie „să înveţe cum să plângă”. Glyzelle, în vârstă de 12 ani, a izbucnit în lacrimi relatându-i duminică Papei experienţa ei: „Există mulţi copii neglijaţi de proprii lor părinţi. Există de asemenea mulţi care au devenit victime şi li l-au întâmplat multe lucruri îngrozitoare, precum drogurile sau prostituţia”.

„De ce Dumnezeu permite să se întâmple astfel de lucruri, cu toate că copiii nu sunt vinovaţi? Şi de ce doar foarte puţini oameni ne ajută?”, a întrebat ea. Întrebările ei au venit după o impresionantă mărturie din partea unui fost copil al străzii, Jun Chura, în vârstă de 14 ani, în cadrul unei întâlniri cu tinerii şi copiii în campusul Universităţii Santo Tomas din Manila, din ziua de 18 ianuarie 2015. După mărturia lui Jun şi întrebarea înlăcrimată a Glyzellei, cei doi s-au apropiat de Papa Francisc, care i-a îmbrăţişat.

„Glyzelle este singura care a pus o întrebare la care nu există răspuns”, a spus Sfântul Părinte, „şi ea nu a putut să o exprime în cuvinte, doar în lacrimi”. „De ce suferă copiii atât de mult?” a întrebat el. „Când inima este capabilă să se întrebe şi să plângă, atunci putem ajunge să înţelegem”. Pontiful a arătat felul în care Isus i-a slujit pe oameni. El nu a venit în întâmpinarea nevoilor oamenilor cu o compasiune lumească, oprindu-se doar pentru câteva momente să dea bani sau lucruri materiale. Mai degrabă, a spus Papa, Cristos şi-a făcut timp pentru a asculta şi a fi plin de compasiune pentru poporul Lui. papacopii

„Isus în Evanghelie a plâns”, a spus Papa Francisc. „A plâns pentru prietenul său mort, a plâns în inima Sa pentru familia care şi-a pierdut copilul, a plâns când a văzut sărmana văduvă îngropându-şi fiul, a fost impresionat până la lacrimi, s-a înduioşat când a văzut mulţimile fără păstor”. Doar atunci când învăţăm să plângem cu cei care suferă putem începe să îi înţelegem şi să îi iubim, a explicat Papa Francisc. „Dacă nu înveţi să plângi, nu poţi fi un bun creştin. Să învăţăm să plângem, aşa cum ne-a arătat Glyzelle astăzi. Să nu uităm această lecţie”.

Trei copii s-au adresat personal Sfântului Părinte la întâlnire. Nu cu mult timp în urmă, Jun şi-a părăsit familia, aceasta nemaiputând să îl trimită la şcoală, şi a ajuns să trăiască pe stradă. „M-am hrănit cu ceea puteam găsi în gunoi. Nu ştiam unde să merg şi dormeam pe trotuar… căutând o bucată de carton pe post de saltea”. De asemenea, Jun a fost martor pe străzi la lucruri pe care nici un copil nu este pregătit să le vadă: „lucruri îngrozitoare li se întâmplau tovarăşilor mei: am văzut că erau învăţaţi să fure, să ucidă, şi nu mai aveau nici un respect pentru adulţi. Am văzut unii copii care erau învăţaţi să folosească droguri”.

Le era greu să ştie când să accepte ajutor din partea celor care îl ofereau, a declarat Jun. Adulţii se apropiau adesea de copii pe stradă sub pretextul de a le oferi mâncare sau adăpost, dar apoi îi foloseau pentru muncă neplătită sau abuz sexual. De aceea, când Jun a fost abordat prima dată de Fundaţia Tulay ng Kabataan, a refuzat. Nu era sigur că poate avea încredere că aceasta dorea într-adevăr să îl ajute. Acum Fundaţia îl ajută să îşi continue educaţia, şi într-o zi speră să lucreze pentru Fundaţie pentru a-şi ajuta familia şi alţi copii ai străzii ca şi el. Şi Glyzelle a fost ajutată de Fundaţie.

Exprimaţi-vă opinia