ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT (16)

Publicatla 31 October 2014

ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT (16)

16. Când Domnul te lasă în încercare,

încredințat puterilor tale (E.S. 320)

 

 

REGULA A ȘAPTEA. Când ești în dezolare, gândește-te că Domnul te lasă în încercare, încredințat puterilor tale naturale, pentru ca tu să reziști. Poți s-o faci cu ajutorul divin care îți rămâne întotdeauna, deși tu nu îl simți în mod clar: Domnul și-a retras consolarea sa, dar îți lasă mereu harul său pentru a combate în mod eficient răul (ES nr. 320).

 

În dezolare, ce să gândeşti? Gândeşte-te că rezultatul va fi, cu siguranţă, pozitiv: dezolarea îţi este dată nu pentru a fi învins, ci pentru a învinge.

 

Nu eşti abandonat în mod fatal în voia răului, ca o victimă predestinată, nici lăsat cu unica armă a bunăvoinţei tale. Departe de tine fatalismul şi victimismul, dar şi purul voluntarism: Dumnezeu, care te-a «chemat la comuniunea cu Fiul său» (1Cor 1,9), este fidel şi nu va permite ca tu să fii ispitit dincolo de puterile tale, dar odată cu ispita îţi va da şi calea de ieșire precum şi tăria de a o suporta (cf. 1 Cor 10,13).

 

Cazi, ba chiar te arunci, numai când tu gândeşti că nu e posibil să nu cazi. Forţa răului stă în sugestia sa, care te face să o consideri unica posibilitate, fatală şi fără scăpare. Dacă te gândeşti că nu vei reuşi, fii sigur că nu vei reuşi: vei renunţa imediat şi vei face totul pentru a nu reuşi.

 

Aminteşte-ţi că nu răul, ci numai Dumnezeu este Dumnezeu; iar tu eşti fiul său şi poţi oricând să contezi pe el. Toate le poţi în cel care îți dă putere (cf. Fil 4,13). Dacă te îndrepţi spre rău, rămâi fermecat ca de şarpe şi cazi în ghearele lui. În schimb, îndreaptă-ți ochii spre Domnul: el eliberează piciorul tău din laţ (cf. Ps 25,15).

 

Dacă în încercare te întorci la Domnul şi te abandonezi lui, ai însăşi forţa sa; dacă te „converteşti” la el şi nu la rău, chipul tău din întunecat se va face strălucitor (cf Ps. 34,6).

Ispita este o încercare. Cuvântul grec peiràzo (a încerca, a ispiti), înseamnă probă, tentativă, experiment, încercare primejdioasă, din care rezultă experienţă şi cunoaştere. Derivă de la peìro, care înseamnă a străpunge dintr-o parte în alta cu un vârf ascuțit, şi are aceeaşi rădăcină cu a experimenta, experienţă, expert, pericol, cunoscător: înseamnă a găsi vadul nesperat, a trece prin ceea ce e de netrecut. Numai aşa se face „experienţa” şi se devine „expert” şi „cunoscător”, depăşind „pericolul” de a „pieri”. Dezolarea însăşi va fi ocazie pentru a te converti – de asta ai mereu nevoie! –, pentru a fi realist, cunoscându-ţi limitele şi pentru a deveni umil, dobândind încredere în Dumnezeu.

 

Orice experienţă comportă o anumită trudă. De aceasta te lamentezi adesea, ca şi cum ar fi necuvenită. Astăzi tehnica oferă totul imediat. Doar apăsând un buton, poţi să obţii băutura pe care o vrei, chiar şi exotică. Dacă faci eforturi, probabil ceva nu funcţionează sau tu greşeşti. Dar în viaţa spirituală nu e aşa. Truda nu e semn de proastă funcţionare sau o greşeală: e pur şi simplu lipsă de antrenament. În loc de a te plânge, înfrunt-o. Obişnuinţa te va antrena, până când vei simți plăcerea de a acţiona fără efort. Aşa că, ai încredere în luptă: vei vedea că te căleşte spiritual, iar aceasta e deja victoria. Domnul a luat asupra sa crucea și a biruit pentru noi.

 

 

 

                                                                                     (cf. textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

 

 

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

                                                                                             

  • Crezi că Dumnezeu este prezent și atunci când ești în dezolare?
  • În dezolare ai tendința de a cădea în fatalism şi victimism sau de a reacționa în mod voluntarist?
  • Forţa răului stă în sugestia sa care te face să o consideri unica posibilitate şi fără scăpare: cum reacționezi acesteia?
  • Crezi că în toate încercările Dumnezeu îți dă putere ca să ieși din ele?
  • Dacă te îndrepţi spre rău rămâi fermecat şi cazi în ghearele lui: de câte ori în dezolare te-ai lăsat cucerit de deznădejde și ai căzut tocmai acolo unde ți-a fost teamă să nu cazi?
  • Numai trecând prin ceea ce e de netrecut și depăşind „pericolul” de a „pieri”, se face „experienţa” şi se devine „expert” şi „cunoscător”; cunoscându-ţi limitele devi realist, umil și dobândești încredere în Dumnezeu.

 


MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

 2 Cor 12,7-10:Paul îl roagă pe Domnul să îl elibereze de «îngerul satanei, care îl pălmuia», de «ghimpele din carne» pe care îl simte înfipt înlăuntrul său. Primeşte ca răspuns: «Îţi ajunge harul meu, care se manifestă pe deplin în slăbiciunea ta». Atunci încheie: «Când sunt slab, atunci sunt puternic», puternic cu puterea lui Dumnezeu.

1Sam 17,38-51: David, în slăbiciunea sa, îl provoacă şi îl învinge pe uriaşul Goliat, cu «puterea numelui Domnului».

Ps 27; 34; 91: la fel ca toţi ceilalţi psalmi de încredere, exprimă speranţa în situaţii disperate.

 

 

OBSERVĂ:

dacă nu cumva ai tendința de a te lăsa fermecat de starea negativă în care te găsești uneori.

 

ROAGĂ-TE:

ca să ai încredere în prezența lui Dumnezeu în orice stare te-ai găsi și să poți recurge la puterea Lui.

 

———————————————————

bunvest 16

bunvest 16
 

 

Exprimaţi-vă opinia