BUNA VESTIRE ÎNTR-O ISTORISIRE (21)

Publicatla 12 November 2013

CAP vi – UNIVERSITATEA DIN PARIS. SĂRĂCIA

(Autobiografia Sf. Ignațiu, 73-76)

(februarie 1528 – aprilie 1535)

 

73. Plecă aşadar spre Paris, singur, pe jos, şi ajunse acolo prin luna februarie. După socotelile mele, era prin 1527 sau 1528.

 

Ceea ce-mi permite să aflu datele evenimentelor, chiar şi ale celor de dinainte, este faptul că el se afla întemniţat în Alcalá când s-a născut Principele Spaniei (Filip II, 21 mai 1527).

Locuia împreună cu alţi spanioli şi studia materiile umaniste la Montaigu. Întrucât îl făceau să înainteze prea repede cu studiile, se găsi lipsit de temelii; de aceea studia cu copiii, după orânduirea şi modul din Paris.

Imediat după sosirea sa la Paris, primise de la un vânzător douăzeci şi cinci de scuzi, în schimbul unui înscris de valoare din Barcelona. El încredinţă banii spre păstrare unui spaniol cu care stătea împreună, dar acesta îi risipi în scurt timp, nemaiavând cum să-i dea înapoi. Astfel, după Postul Mare Pelerinului nu-i mai rămăsese nimic, atât pentru că el însuşi cheltuise o parte din bani, cât şi din pricina arătată mai sus. Astfel, fu silit să cerşească şi chiar să părăsească casa în care locuia.

74. A fost primit în spitalul Sfântul Iacob, aflat dincolo de cimitirul Inocenţilor. Avea mari greutăţi pentru studii, deoarece spitalul se afla la mare distanţă de Colegiul Montaigu şi, pentru a găsi poarta deschisă, trebuia să intre seara înainte de a bate clopotul de „Îngerul Domnului”, iar dimineaţa nu putea ieşi decât după ivirea zorilor. Aşa stând lucrurile, nu putea fi de faţă la toate lecţiile. O altă greutate era aceea că trebuia să cerşească pentru a-şi duce traiul.

Trecuseră deja mai bine de cinci ani de când nu mai avusese dureri de stomac; de aceea începuse să facă pocăinţe şi renunţări mult mai mari.

După o vreme îşi dădu seama că, ducând această viaţă de spital şi trăind din cerşit, nu prea înainta cu studiile şi începu să se întrebe ce era de făcut. Deoarece vedea că în colegii unii studenţi slujeau vreunuia dintre mai-marii de acolo şi aveau totuşi timp de studiu, hotărî să-şi caute un astfel de stăpân.

75. Făcu următoarea cugetare şi luă o hotărâre, în care găsea consolare: închipuindu-şi că maestrul său ar fi Cristos, îi punea unuia dintre studenţi numele Sfântului Petru, altuia pe cel al Sfântului Ioan şi tot aşa, dând numele fiecărui apostol, gândindu-se: “când maestrul îmi va da o poruncă, mă voi gândi că  mi-o dă Cristos; iar când un altul îmi va da o alta, mă voi gândi că mi-o dă Sfântul Petru.” Se osteni mult să-şi găsească un stăpân: vorbi, pe de o parte, cu licenţiatul Castro, cu un călugăr cartuzian care cunoştea mulţi profesori şi cu altă lume, dar nu fu chip să i se găsească un stăpân.

76. În cele din urmă, neaflând o cale de ieşire, un călugăr spaniol îi spuse că ar fi mai bine să meargă în fiecare an în Flandra, să petreacă două luni sau chiar mai puţin procurându-şi cele de trebuinţă pentru a putea studia tot anul. După ce încredinţă lui Dumnezeu această cale de ieşire i se păru bună. Urmând sfatul, îşi procura în fiecare an din Flandra cele de trebuinţă  pentru a o scoate la capăt. Odată trecu chiar în Anglia şi primi mai multă pomană decât în ceilalţi ani.

 

 

Pentru că unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta Mt.6 21

Povestea elefantului:  Nu vad foarte bine. Pot mirosi apa de la 4 km distant. Sunt singurul animal care nu poate sări. Am un grad de inteligență ridicat. Rareori ma întind pe pământ și de obicei dorm în picioare.

Sf. Ignațiu: Se găsi lipsit de temelii; de aceea studia cu copiii. Fu silit să cerșească. Avea mari greutăți la studiu. Începuse să facă pocaințe și renunțări și mai mari. Nu putea înainta cu studiile și începu să se întrebe ce era de făcut. ,,Când maestrul îmi va da o pruncă mă voi gândi ca era de la Isus”- cugetare bună. Flandra -„după ce o încredință lui Dumnezeu i se păru bună.”

Tânărul bogat:  Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?

Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuți.

Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?

Tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.

 

Cinci pâini și 2 pești: Isus a zis către Filip: “De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce                                     aceștia?” Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă.  ,,Este aici un băiat care are cinci paini de orz si doi pești. Dar ce sunt ele la atâția?” … Deci au adunat si au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri.

 

 ,,Un om sarac nu este un om fără bani. Un om sărac este acela ce nu are niciun vis”  – Henry Ford

 ,,Imi doresc o biserică săracă, pentru săraci”  – Papa Francisc

,,Săracilor, ce vă lipsește dacă Îl aveți pe Dumnezeu, bogaților, ce aveți dacă vă lipsește Dumnezeu?” –  Sf. Ioan Gură de Aur

 

 

 

1. Există în viața mea „bogății” care mă țin captiv?

2. Eu ce aleg: „bogăția” mea sau comoara lui Dumnezeu?

3.   slon bianca

Exprimaţi-vă opinia