BUNA VESTIRE ÎNTR-O ISTORISIRE (18a)

Publicatla 8 June 2013

BUNA VESTIRE ÎNTR-O ISTORISIRE (18a)

APOSTOLAT ŞI PROCES LA ALCALA

(martie 1526 – iunie 1527)

(Autobiografia Sf. Ignațiu, 56b-59)


 

56b. Plecă aşadar spre Alcalá singur, deşi mi se pare că avea câţiva tovarăşi. Ajuns acolo, începu să cerşească şi să trăiască din pomeni. O ducea astfel de zece sau douăsprezece zile, când un cleric şi unii care erau cu el, văzându-l cerşind, începură să râdă de el şi să-i aducă ocări, cum se face de obicei cu cerşetorii aflaţi încă în putere. Mai marele noului spital din Antezana, care tocmai trecea pe acolo, arătându-se mişcat de ceea ce vedea, îl chemă pe Pelerin şi-l duse la spital, unde-i dădu o odaie şi toate cele de trebuinţă.

 

57. Pelerinul a studiat în Alcalá aproape un an şi jumătate. După ce a ajuns în Barcelona în timpul Postului Mare din 1524 şi a studiat acolo doi ani, în 1526 a sosit la Alcalá. Aici a studiat logica lui Soto, fizica lui Albert cel Mare şi pe Maestrul Sentinţelor.

Tot aici, se învăţă să dea exerciţii spirituale şi făcea cunoscută învăţătura creştină, obţinând roade spre slava lui Dumnezeu. Multe persoane ajunseră la o îmbelşugată cunoaştere şi la un gust viu pentru cele spirituale. Altele erau încercate de tot felul de ispite. Una dintre ele, de exemplu, voind să se biciuiască, nu reuşea, pentru că i se părea că cineva îi ţine mâna. Alte fapte asemănătoare iscau zarvă în public, mai ales că era mare mulţimea ce se aduna peste tot unde el făcea cunoscută învăţătura creştină.

Îmi amintesc de frica prin care trecuse într-o noapte.

Încă de la sosirea lui în Alcalá, a făcut cunoştinţă cu don Diego de Eguia, ce locuia la fratele său, care avea o tiparniţă în acel oraş, fiind şi foarte bogat. Amândoi îi dădeau pomană pentru a-i ajuta pe săraci, iar fratele lui Don Diego îi găzdui pe cei trei tovarăşi ai Pelerinului. Într-o zi, pe când acesta veni să-i ceară de pomană, Don Diego îi spuse că nu are bani, dar deschise o ladă unde erau diferite lucruri şi îi dădu acoperăminte de pat de diferite culori, sfeşnice şi altele asemenea. Pelerinul le înfăşură într-un aşternut, le puse pe umăr şi se duse să-i ajute pe săraci.

58. După cum s-a spus mai sus, se vorbea mult în ţinut despre ceea ce se întâmpla în Alcalá; unii ziceau una, alţii ziceau alta. Acestea ajunseră până la Toledo, la urechile inchizitorilor. Gazda îl informă pe Pelerin că aceştia sosiseră în Alcalá, adăugând că ei îi numeau pe el şi pe însoţitorii săi ensayalados şi cred şi iluminaţi şi că aveau de gând să-i supună caznelor. Inchizitorii începură imediat cu cercetarea şi judecarea vieţii lui. Apoi, deoarece nu veniseră decât pentru aceasta, se reîntoarseră la Toledo fără a le mai cere să se înfăţişeze înaintea lor.

Lăsară judecata în grija vicarului Figueroa, care acum este la curtea Împăratului. Câteva zile mai târziu, vicarul îi chemă. Le aduse la cunoştinţă că inchizitorii le cercetaseră şi judecaseră modul de a trăi, că nu se găsise nici o greşeală, nici în învăţătura şi nici în viaţa lor, şi că puteau aşadar să ducă mai departe ceea ce făceau, fără nici o piedică. Cu toate acestea, pentru că nu erau călugări, nu se cădea ca toţi să poarte aceeaşi îmbrăcăminte. Prin urmare, le spuse că ar fi bine, dar le şi porunci ca doi dintre ei – arătându-i pe Pelerin şi pe Artiaga – să-şi vopsească hainele în negru, alţi doi, Calixto şi Cáceres, în maro deschis, iar Juanico, un tânăr francez, putea rămâne aşa.

59. Pelerinul spuse că se vor supune.

– Nu ştiu, adăugă el, la ce slujesc aceste cercetări. Zilele trecute un preot a refuzat să-l împărtăşească pe unul dintre noi pentru că s-ar fi împărtăşit la fiecare opt zile; şi mie mi-a făcut greutăţi. Am vrea să ştim dacă au găsit la noi vreo erezie.

– Nu, răspunse Figueroa, căci dacă ar găsi, v-ar arde.

– Şi pe dumneavoastră v-ar arde, spuse Pelerinul, dacă v-ar afla eretic.

Îşi vopsiră veşmintele după cum li se poruncise. După vreo cincisprezece sau douăzeci de zile, Figueroa îi porunci Pelerinului să nu mai umble desculţ, ci să poarte încălţări. El se supuse liniştit, aşa cum făcea în toate lucrurile de acest fel care îi erau poruncite.

Patru luni mai târziu, Figueroa făcu o nouă cercetare asupra cazului lor. O pricină, pe lângă cele de dinainte, cred că fusese şi aceea că o doamnă de vază, căsătorită, nutrea o mare veneraţie pentru Pelerin. Pentru a nu fi recunoscută, venea la spital, când se îngâna ziua cu noaptea, dimineaţa, având faţa acoperită cu un văl, aşa cum se obişnuia în Alcalá de Henares. Intrând, îşi ridica vălul şi mergea în camera Pelerinului.

Nici de această dată nu le făcură nimic; nu-i chemară pentru cercetare nici după proces şi nici nu le spuseră nimic.

Aceasta mi-a istorisit-o Bustamante.

 

 

Întrebări pentru meditație:

 

1)    Cat de multa incredere avem in Dumnezeu si cat de deschisi suntem in fata vointei sale? Reusim sa ne abandonam in mainile Lui,  astfel incat acesta sa poata interveni in viata noastra?

2)   Calea pe care o urmam este intr-adevar calea Sa? Ne mentinem noi oare pe calea cea dreapta a lui Dumnezeu ?

3)   Ce consider ca ma impiedica in a-L urma pe Domnul, in a-mi indeplini misiunea incredintata?

4)   Care este locul pe care Dumnezeu il ocupa in viata mea? Pe parcursul unei zile, cat timp aloc rugaciunii mele?

5)   Pot ‘’sa ma lepad” de lucrurile pamantesti pentru a reusi sa le dobandesc pe cele vesnice sau ma las ispitit/a de ceea ce ma inconjoara?

6)   Cat de des plec urechea la ceea ce spun ceilalti despre mine, despre altii ? Sunt tentat/a in a ma alatura lor in aceste tipuri de conversatii?

7)   La sfarsitul unei zile, analizez faptele pe care le-am facut pentru a nu le mai repeta?

8)   Cat de des reusesc sa-mi duc la bun sfarsit ceea ce-mi propun?

….

 

 

MATEI 10, 32-40

‘’De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.  Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.  Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Exprimaţi-vă opinia